ce ciudat! simt ca ma strang in mine ca un telescop...

Se spune ca a treia oara e intotedauna cu noroc, sa vedem, pentru ca asta e a treia leapsa pe care o iau de cand cu blogu cel minunat.
Ca tot vorbeam despre asta, ceea ce mi-a marcat copilaria intr-un mare fel, au fost cartile cu Mary Poppins, toate cele 6. Am suferit intensiv cand s-a terminat seria, plus ca ultimele doua erau tare subtiri si nici nu mi implicau o venire sau plecare spectaculoasa, plutind cu umbrela cu maner in forma de cap de papagal. A urmat apoi seria cronicile din Narnia, povesti cu printi si printese, si apropo de asta, acum cateva luni am si vazut filmu Sifonierul, leul si vrajitoarea, si tare mult mi-as fi dorit sa-l fi vazut atunci…(cu toate ca l-au regizat astia exact cum imi imaginam eu). Mi-a placut mult, mult de tot si Peter Pan, Micul Print, Alice in Tara Minunilor…
"Esti batran," zise fiul, "cine ar crede
Ca ochii tai mai vad clar si drept,
Dar ai tinut o lipitoare-n balans
Pe varful nasului. Cum de esti asa destept? :)
Si mai tin minte ca aveam o carte mare, cu niste coperti colorate din carton, sclipitoare si lucioase, ceva cu calatoria (atentie, cacofonie!) unui atom pana in centrul universului si inapoi…imi placea si aia tare mult. Si ultima dar nu cea din urma a fost Prima carte cu prieteni de Fanus Neagu, pe care am citit-o pana i s-au rupt copertile…
Si dupa toate cartile astea minunate cu lucruri fantastice si vise frumoase, am trecut la Emile Zola, la surorile Bronte, la Marin Preda si Mircea Eliade…mult prea seriosi si realisti…(m-am tot gandit sa scriu si despre Ne-om intalni in cer si cealalta carte de Pavel Corut, da asta nu intra la seriosi si realisti...macar daca mi-as aduce aminte cum ii zicea la cealalta)
si leapsa poate sa o ia pisi, ca si ea ii tot un copil mai mare

break my fall

m-am ratacit undeva pe drum. cred ca trebuia s-o iau la dreapta si eu am luat-o la stanga. nu pot sa-mi dau seama ce altceva s-ar fi putut intampla.
zodia asta a mea, e o zodie tare imorala si chiar daca se spune ca ceea ce te face fericit e ori imoral, ori ilegal, ori ingrasa...eu nu ma simt deloc fericita in momentele astea.
ah, ce-as mai vrea sa-mi pun cenusa in cap si sa urlu: am gresit, iarta-ma! dar, nu-i asa, n-as putea sa fac o asemenea demonstratie publica.
macar daca ar fi meritat...

isn't it ironic?

m-am saturat si de ziua de azi, chiar mi-as dori sa se termine o data. viata e minunata, cu toate taranismele si patetismele ei zilnice. nici nu-mi mai vine sa ies din casa...
in alta ordine de idei, voi pleca la chisinau in ianuarie, macar am ce sa astept, la ce sa ma gandesc, un eveniment notabil (sper) daca tot nu ma gandesc cu sufletu la gura la revelion, macar sa se intample altceva in perioada aia.
in ultimele zile laitmotivul 'viata e nedreapta' (asta foarte delicat spus) a aparaut cat de des putea el sa apara.
deci voi incepe sa falfai...

am trait multe momente frumoase. in fagaras si apoi in bucuresti (mai putine ce-i drept dar notabile, macar atat). la mare, la munte, in grecia si-n polonia, vara si iarna.
cand am intrat la liceu si lumea era a mea (nu pot spune acelasi lucru si despre intrarea la facultate), cand ne plimbam prin ninsoarea aia si zapada ne ajungea pana la genunchi si noi mancam ingetata, cand veneam la tine si ascultam compact, cand ai fost bolnava si gateai cartofi prajiti in fiecare zi special pentru noi, cand am mancat prajituri si-am baut sirop de chimen (sau ce era ala) la 4 dimineata intr-un subsol cu niste prieteni buni. sau atunci cand ne-am dus in singurul bar de rockeri din fagaras si tu erai sclipicioasa si eu imbracata in roz si toti pletosii aia se uitau crucis la noi, sau atunci cand dupa o zi intreaga de servit pe terasa mergeam in club rupte de oboseala. si atunci la mare, dupa combinatia noastra fatala de cola cu fanta, cand mergeam pe linia alba de pe mijlocul drumului si cantam 'i'm gonna soke up the sun' (sau cum s-o fi scriind soke ala), sau cand am fost la casute si ne-am inchis acolo in una dintre ele si-am pufait un pachet intreg de tigari ascultand chop suey? si dupa aia apartamentu din piata chibrit, cate a mai auzit si el. de la crizele de ras isteric pana la dezvaluiri cu lacrimi in ochi. si atunci cand am fost la mare exact acum doi ani pe vremea asta. imi si imaginez ce fete aveam, ca niste copii din aia care nu mai vazusera marea in viata lor. "mica alba!!!" si saracu patric, care se uita cu niste priviri pline de mila la noi. si toate camerele de camin in care am stat in astia doi ani jumate, cate au mai vazut si ele...mai stii cand stateam cu picioarele iesite aproape cu totul afara pe pervaz si fumam noaptea, si ma bucuram tare ca imi imaginam ca sunt pe terasa, si vantul imi falfaia printre degete. sau atunci cand mancam cartofi prajiti la pachet de la spring pe-o banca la fantana la universitate si n-am vrut sa ii dam lu tiganusu ala suc si ne gandeam ca o sa ne scuipe.
mai tii minte cand ai vrut sa schimbi asternuturile doar pentru ca nu erau portocalii? sau cand am mancat dimineata omleta cu biscuiti in loc de paine, si-am baut si un pahar de lapte, chiar daca mie nu-mi place laptele, dar nu vroiam sa comentez ca sa nu se rupa vraja? mai stii cand mi-ai adus buchetu ala mare de flori de ziua mea, si eu ma simteam asa de singura si parasita in orasu asta, si cand l-am vazut imi venea sa-ti sar de gat, dar nu se putea ca ieseam pentru prima oara in oras cu tine...?
mai stii cum era cand nu puteam sa-ti spun un cuvant, si tu iti tot cereai scuze ca vorbesti prea mult, dar asa esti tu, si venisei direct de la servici imbracata intr-un sarafan foarte trendy, si eu eram vai de capu meu si ma tot gandeam, uite ce tare e imbracata alex, si eu..? si acum? uite unde suntem acum :D
sau mai stii saptamana aia la timisoara in care nu am facut nimic altceva decat sa jucam remi, sa fumam si sa mai si plangem din cand in cand de frumos ce era si de tristete pentru ca stiam ca n-o sa ne mai intalnim noi cu asa ceva...si cand s-a intors mama ta de la mare si a gasit doua subnutrite, care se hraneau cu ursuleti haribo si paine cu unt toata ziua. dar macar s-a intors intr-o casa cu o perdea curata la bucatarie pentru ca tocmai o spalaseram ca sa nu mai puta a fum...:) si de atunci nu ne-am mai vazut, si mi-e dor rau de tine
ah si cate as mai scrie...

nu ma mai suport! ascult doar melodii soptite poate or sa ma aduca mai apropae de visele mele, care sunt asa de multe in ca nu stiu ce sa ma mai fac cu ele. dorm prea mult. mi-e foarte sila sa ma duc la scoala in ultimul timp. cum e posibil ca dupa doi ani si ceva de facultate sa pot sa numar pe degetele de la o mana persoanele cu care chiar vorbesc? acasa nu fac nimic. ma tot conving in fiecare zi (de fapt incerc) sa ma apuc de citit serios dar apoi imi revine gandul cu 'mai e timp' si ma las pagubasa.
ieri intr-adevar a fost o zi plina, cu facultate, cursuri, seminarii, chiar si o conferinta (duamne dumnezeule!), cafele in oras cu fetele, cartofi prajiti la resou! acasa (incredibil) si azi ma simt ca si cum as fi fost batuta 5 ore cu ranga in cap.
imi doresc sa vina cineva la mine si sa-mi zici 'stai linistita, n-ai luat-o pe campuri, esti inca normala' pentru ca eu simt ca o iau razna in fiecare zi tot mai mult.

maine dimineata o sa fim straini...

Toamna îmi ineaca sufletul în fum...
Toamna-mi poarta în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale leganare...

Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai să-mi intinzi
Bratele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata deznadejde pasii nostri mâna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca un vant ce-nvarte usa din tâtâna...

Maine dimineata o să fim straini,
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, în gradini,
Se rotesc fuioare vestede de ceata...

Si-ai să stai tacuta cum am stat si eu,
Când mi-am plans iubirea destramata-n toamna,
Si-ai să-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri catre zari indeamna.

Pe când eu voi trece sub castani roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or să mi se stinga pasii cadentati -
In nisip, scrasnita, lasa remuscare...

dans - nicolae labis
(cam cu asta mi-am umplut eu zilele, numai ca era cantata de tudor gheorghe)

azi am spalat nite farfurii verzi cu mainile mele cu unghii albastru electric. apoi mi-am permis sa fumez tigarile mele portocalii si sa beau o licoare de culoarea chihlimbarului (ca doar de, facusem o graza de treaba). am lipit niste postere galbene si albastre pe peretele nostru alb, poate, poate s-or acoperi petele negre. (si chiar s-au acoperit) si apoi mi-am vopit parul rosu rubiniu ca sa fie meniul complet...
a...si acum, in timp ce-mi beam licoarea din cana mea cu elefanti violet (si fumam din nou tigari portocalii) m-am grabit sa-mi scriu idelile astea minunate...in apropierea unui desktop azuriu :D

feel as empty as a drum...

m-am trezit intr-o dimineata si eram straina, nu ma mai recunosteam, parca nu eram eu. de atunci cred ca am inceput sa ne despartim, pachetul de tigari era gol si stiam ca nimic nu o sa mai fie la fel. n-as putea spune cu precizie in ce dimineata a fost asta. as vrea sa fi stiut, sa-ti spun si tie, ca sa stii. asa ca acum stau aici si sunt constienta ca nu mai sunt eu cea dinainte. si nici nu cred ca voi mai fi vreodata. eu m-am obisnuit cu gandul asta insa nu sunt sigura daca imi place sau nu ceea ce am devenit. nu simt ca stiu mai multe sau ca am evoluat. simt doar ca nu mai sunt eu.
ma ascund dupa diverse masti, diferite, alta in fiecare zi. ma oboseste uneori lucrul asta dar ma face sa ma recunosc, dintre toate mastile sa o aleg pe cea adevarata. nu e sanatos, stiu, dar nu ma pot abtine. trebuie sa arborez o masca mai fericita decat sunt eu cu adevarat pentru ca altfel o sa cad in haurile depresiei si mai adanc decat sunt acum. si nu-mi mai doresc.
insa oricat de straina m-as trezi in diverse dimineti (cred ca ploua atunci) esenta este aceeasi. eu sunt tot eu. nu pot sa mint (da!), pun prietenia pe primul loc (am observat asta mai nou), incerc sa ma adaptez cu greu la lumea asta in care traim (nu sunt eu facuta pentru asa ceva dar macar incerc), traiesc in vise si iluzii (foarte nesanatos) si uneori, din prea multe emotii si sentimente nu mai ramane nimic, am sufletul gol, gol de tot. uneori ca de exemplu acum...

the memory of eden haunts us all...

imi place portocaliul si mai nou verdele...imi plac fluturii. imi plac stelele, cerul moale de dimineata si ala aspru de seara tarziu. imi place toropeala pe care o am de la un soare prea puternic, pe o plaja uitata de lume. imi place starea de oboseala, dupa o zi plina de emotii si lucruri frumoase, cand nu trebuie sa te trezesti devreme a doua zi. imi place dimineata devreme, dupa o noapte plina de zambete si ritmuri, intr-un 601 cu oameni care pleaca spre serviciu si noi spre asternuturi. imi place atunci cand imi dau seama ca am niste prieteni minunati, care atunci cand e cazul fac niste lucruri care ma dau pe spate, si imi confirma cat de minunati sunt.
imi plac ardelenii si vorba lor (noastra) dulce. pana la urma imi place si ca sunt atat de putini in bucuresti, pentru ca atunci cand mai descopar cate unul bucuria e de n ori mai mare.
imi plac saruturile si mangaierile (dar cui nu-i plac? o-0). imi plac soaptele spuse de straini, indraznete si neasteptate, privirile date pe furis, pe deasupra unei multumi infinite de oameni. imi plac atingerile oferite de niste maini de care as putea sa ma indragostesc dintr-o data si iremediabil.
am descoperit ca imi place mai mult vara decat iarna. imi plac berile savurate cu andre pentru ca atunci cand mai avem doar cate o gura in sticla am fi in stare sa vorbim despre toate porcariile (ceea ce si facem).
mi-a placut azi pentru ca a fost prima oara cand ploua afara si noi doua radeam.imi place asta seara, pentru ca de o vreme sunt foarte aproape de fericire. (ceea ce e un lucru foarte rar la mine). imi place ca pot fi cu capul in nori si cu picioarele pe pamant (chiar daca crestetul mi-e mai aproape de nori decat picioarele de pamant :p )

the other side...

cu ocazia implinirii celor 21 de ani ai mei as vrea sa va povestesc ceva. toate experientele mele mai mult sau mai putin esuate, cam de cand am intrat la facultate si pana acum cateva zile...
mai intai m-am intalnit cu un tip, in anul intai, care m-a plimbat prin tot bucurestiul, intr-o groaznica zi friguroasa. timp de 3 ore am schimbat cel mult 3 propozitii, asa ca dupa minunata intalnire a trebuit sa o sun pe andre sa injur vreo 10 minute la telefon, numai de dragul de a deschide gura.
in primavara asta, m-am intalnit cu alt tip, cu care dupa 2 intalniri toate lucrurile erau bune si frumoase, numai ca nu si-a dorit sa ne mai vedem in continuare. nu vreau sa vorbesc prea mult despre asta.
vacanta a avut un inceput mirobolant. m-am intalnit cu un tip in fagaras, cu care am avut nenumarate discutii despre cum ar trebui sa se imbrace o femeie. asa ca in momentul in care am ajuns acasa din bucuresti, si am stabilit sa ne intalnim m-am gandit eu sa 'ma imbrac frumos'. asa ca mi-am luat fusta, balerini, poseta, lucruri din astea pe care nu le port in mod normal. si el ce sa gandeste sa zica...'auzi, iti zic ceva dar sa nu te superi', 'ok', ' daca iti luai dresuri erai mult mai misterioasa'. si ca sa fie totul in regula, de parca n-ar fi contat ca eu am ramas interzisa el continua cu o adevarata teorie despre cat de importante sunt accesoriile in vestimentatia unei femei si 'daca iti pui o curelusa ceva, tot lookul se poate schimba'. si in momentele astea de mare intensitate in capul meu cineva urla 'error! error!!'
asa...apoi a urmat un tip, dupa care salivam cand eram in liceu, care intre timp s-a transformat in cel mai mare drogat din fagaras, care avea singura parte ok, si anume era bun in draci...la toate cele 5 sau 6 intalniri pe care le-am avut nu reuseam sa scap de gandul 'oare de ce m-am legat eu la cap cu asta?'
as mai avea si altele de povestit, numai ca nu vreau sa ma mai gandesc ca ma deprim. as putea sa scriu o carte cu toate experientele de cacat pe care le-am avut in materie de dates...

breathe

vai cate am de povestit, cate s-au intamplat, ce lucruri minunate am facut, oh vai! lucruri minunate care se concretizeaza in...nimic!

• m-am mutat din nou la bucuresti cu surle si trambite...de fapt cu ploaie si aglomeratie, dar am trecut cu bine si peste astea.
• am stabilit si tema (angoasele vietii de zi cu zi) si profesorul de licenta, lucru care ma mai linisteste un pic.
• voi pleca vineri acasa, dupa doua saptamani de zacut in aceeasi camera 113, spre un minunat chef la cabana, unde imi voi sarbatori cei 21 de ani neimpliniti. happy, happy, joy, joy!
• am ascultat The Knife in draci, lucru care m-a mai binedispus intr-o oarecare masura
• va urma un post despre Grecia, care e o tara minunata...m-as muta acolo, pe un sezlong la soare, cu un coctail albastru cu umbreluta alaturi

acesta a fost un post despre nimic, ceva asa...ca sa fie. imi cer scuze.

thassos, 2007, un vis :)

Stela la marea egee :D

sex and drugs and complications...

m-am saturat. stiu ca suna foarte cliseistic dar as vrea sa plec undeva, fara mesaje de noapte buna, fara mesaje de disperare la momente mai mult sau mai putin imbibate in alcool.sa plec undeva unde sa o iau de la capat. alti oameni, alte fete, alte numere de telefon, alte obiceiuri. sa nu-mi fie rusine cu ce fac, ce spun, unde merg, ce mananc. sa nu fie nevoie de tertipuri, ocolisuri si ascunzisuri. sa nu te enervezi daca il vezi cu alta pentru ca nu o sa fie nici o alta si nici un el.
ideea principala e ca nu mai vreau complicatii. totul sa fie alb si curat. de fapt curat. asta e cuvantul. sa nu ma mai simt imorala daca fac o chestie sau alta. cred ca raspunsul ar fi sa nu le mai fac. si nu stiu daca pot sa nu...
maine dimineata probabil ca lucrurile nu or sa mai fie asa de grave sau complicate, dar acum simt ca imi cade cerul in cap. m-am saturat de perfectionisti, indecisi, ratati, plangareti. m-am saturat pana si de drogati. e mult peste puterile mele de a-i suporta pe toti. si cu toate astea ii caut...sau ei ma cauta pe mine. cum sa scap de ei daca nu stiu sa spun nu atunci cand e cazul? de fapt pentru oricine e foarte usor sa intoarca spatele si sa plece dar daca eu insist? insist pana la disperare, dezvolt obsesii adevarate, nu-i las sa plece, ma agat cu unghiile de tot ce prind. si pana la urma toti cautam complimente la adresa noastra. pe oricare dintre noi ne flateaza un cuvant frumos spus la momentul potrivit. si atunci ne pierdem mintile. 'ce bine mirosi', 'ce frumoasa esti azi', 'n-as mai vrea sa se termine clipa asta niciodata', 'te iubesc', 'noapte buna', 'o sa fiu intotdeauna aici cand o sa ai nevoie'. cui nu-i plac vorbele astea?
da...mi-am pierdut mintile undeva pe drum. sper doar sa le gasesc, imbunatatite cumva...

seven years has gone so fast

Summer has come and passed
The innocent can never last
wake me up when september ends

like my fathers come to pass
seven years has gone so fast
wake me up when september ends

exact asa a fost. sapte ani au trecut asa de repede, pe nesimtite. nu ma asteptam ca ceva sa mai fie ca acum sapte ani, si totusi, este. e exact la fel. cu noi tinandu-ne de mana, uitandu-ne la stele. cu scrisori in limbi in care ne e greu sa gandim, dar am reusit totusi sa ne facem intelesi. acum sapte ani a inceput ceva, ceva ce eu credeam ca s-a sfarsit. se pare ca a fost un inceput destul de serios daca mai dureaza pana acum, si fara ca eu sa-mi dau seama :D
daca sunt cuminte si am rabdare, cine stie ce-o sa se mai intample peste sapte ani :)

skin on skin

vreau! asta e verbul la ordinea de zi...imi doresc nopti fierbinti, cu muschi incordati, piele, soapte. dimineti dulci de dupa. buze uscate de prea multe saruturi, burice de degete, urechi muscate...
nu mi-am propus sa se intample asa, dar nu-mi mai pasa. deloc. nu ma mai intereseaza. pe scurt...mi se rupe. de tot si de toate. eu imi doresc, si altceva nu mai conteaza pentru mine. unele persoane ar putea sa se simta ofensate, sau sa nu le convina chestia asta, dar mi-a ajuns pana in gat sa-mi pese excesiv. gata....o sa urmeze o perioada de nepasare toatala. stiu ca n-o sa dureze la nesfarsit, dar atat cat o sa dureze vreau sa o savurez. nu vreau sa-mi mai fut creierii cu toate porcariile. de fapt nu vreau sa-mi mai pericliteze nimic sanatatea creierilor mei. o sa urmeze un an greu, si mai am de savurat aproximativ doua luni de nepasare totala si n-as vrea ca nimeni si nimic sa ma impiedice sa fac asta. si de fapt nici nu stiu daca imi doresc sa revin la ceea ce a fost inainte.
asa ca vreau...vreau soapte (din nou) care sa ma faca sa tremur atunci cand sunt spuse, vreau o lumina difuza intr-un colt, si o tigara buna savurata. imi doresc sa ascult smokecity intotdeauna si sa nu mai am ganduri negre. sa imi pese de mine. sa ma las in voia dorintelor. sa fac ce-mi spune inima nu altceva sau altcineva. sa nu ma mai gandesc la consecinte, sa fiu iresponsabila si sa nu-mi reproseze cineva lucrul asta. da!

i wanna steal a piece of time...

a trecut prea mult de la ultimul post. n-am nici o scuza. chiar daca spun ca aproape in fiecare seara, in pat, m-am gandit la cum ar incepe postul pentru ziua de azi. si gaseam niste fraze atat de dragute si de diafane ca ma uimeam pe mine insami...
in vacanta nu s-a intamplat absolut nimic. am planuit diverse iesiri, evident n-am iesit nicaieri in afara de cateva zile amarate la strand. macar atat. acum planuim o excursie in grecia, la sfarsitul lui septembrie. de data asta nu avem cum sa scapam, trebuie sa mergem, mai ales ca am platit deja avansul :)
nu fac nimic toata ziua si uneori am remuscari si mustrari de constiinta. doar uneori. cand devin dureroase mai fac niste exercitii la germana si imi trece. in rest ma uit la friends si is extrem de fericita ca am ajuns la seria 5...joy, joy!
n-am o dispozitie de scris. e foarte ciudat, in mintea mea totul e demn de a fi pus pe hartie, sau ma rog ecran, intr-o forma mai palpabila. dar cand ma apuc propriu-zis de scris, totul se pierde. e ca atunci cand invatam pe rupte inainte de un examen sau de bac, si aveam impresia ca daca o sa deschid gura o sa iasa totul afara...

mi-e dor...

i carry it, your heart. i carry it in my heart...

stiu ce sunt. sunt o femeie care are rabdare. astept...daca peste zece ani o sa te hotarasti sa bati la usa mea eu o sa-ti deschid zambind. pentru ca iert dar nu uit. nu uit pentru ca nu pot. nimeni nu uita. nimeni nu poate sa uite. as vrea sa pot sa iert si sa uit. o data cu iertarea mea sa vina si stergerea amintirii neplacute. dar nu se poate. e inevitabil sa ma framant si sa-mi fac probleme, dar cu toate astea iert. si mai apoi reflectez. s-ar putea spune ca iert inainte de toate, si lucrul asta ar putea fi adevarat. nu se intampla de fiecare data la fel, dar de cele mai multe ori iert. asa ca astept, iert si imi aduc aminte. tot peste zece ani daca o sa te hotarasti ca vrei sa vii cu mine o sa ma gasesti tot asa, in toiul unei amintiri, dar o sa poti spune ca ai constiinta impacata pentru ca te-am iertat. si tu n-o sa stii niciodata...si poate asta e raspunsul. n-o sa vezi niciodata gandurile mele de aici. si asta e bine, pentru ca, in afara de gandurile astea ti-am oferit tot, tot...m-ai fi lasat lipsita de orice daca ai fi acceptat oferta mea de atunci. cred ca e mai bine ca nu ne-am complicat prea mult vietile si am lasat totul sa se destrame. dar presimt ca in loc sa ni le fi complicat atunci, cand era mai simplu, stiam mai putine, fiecare dintre noi, incercam si facem tot posibilul sa le complicam acum, sa intram in labirinturi de cuvinte din care nu putem iesi, intelesuri duble, metafore complicate, intrebari retorice sau lasate inadins fara raspuns...cred ca am face bine sa ne potolim. sau...sa riscam?

ochelarii portocalii si the butterflies...i so love them (both)
thanx

m-am indragostit de tricoul asta ...tocmai azi cand se termina the sales la threadless. but then again, asta e viata.
mai am 2 examene, as putea sa spun teribile dar as fi un pic departe de adevar. in comparatie cu alte facultati nimic de la noi nu e teribil. ma simt mai relaxata cu cererea de licenta semnata, si tema in curs de stabilire. cand o sa fie titlul in forma finala o sa-l comunic si lumii. o sa fie o surpriza :P
vreau acasa badly. n-am mai fost de o luna jumate, tocmai mi-am batut recordul personal. joi era sa mor de depresie si de dor de acasa dar azi e totul bine...

micile bucurii ale vietii...not!

as vrea as incep cu o explicatie. in sesiune locuiesc mai mult sau mai putin singura. mai mult pentru ca sunt doar eu in camera asta de camin, mai putin pentru ca in camera alaturata de pe modul stau toate cele 4 fete plus prietenul uneia dintre ele. pe modul avem doua bai, una pentru fiecare camera, deci, date fiind cele spuse mai sus, eu folosesc baia mea, ei/ele folosesc baia lor. asa ar fi normal. de fapt asa imi place sa cred ca ar fi normal. asa...acum ca lucrurile sunt clarificate o sa povestesc ce s-a intamplat. (din pacate nu e o intamplare prea...delicata, asa ca cei mici sau slabi de inger sa isi acopere ochii) intr-o zi saptamana asta, cald afara, aproximativ cald in camera. miezul zilei. ma duc la baie sa fac dus. nu bat la usa, pentru ca, nu-i asa, e baia mea proprie, de ce as bate la usa. intru. si descopar....adica il descopar pe individu prieten al colegei de modul, stand pe buda nestingherit. (presupun ca era vorba de number 2, in povestire este implicata si duhoarea) si ghiciti ce striga, nervos acest personaj...ocupat!!! cum adica ocupat?! in conditiile in care are baia lui, sa-si rezolve treburile acolo, nu la MINE in baie! s-a inteles? nu a fost imaginea pe care mi-as fi dorit sa o vad, adica nu mi-as fi dorit sa vad o imagine asemanatoare niciodata, niciodata i say! partea proasta e ca apoi s-a comportat ca si cand nu s-a intamplat nimic asa ca acum trebuie sa bat la usa atunci cand imi doresc sa intru in baia mea, proprie si personala. in condtiile in care sunt singura, doar EU ar trebui sa folosesc baia aia!
trecand la alte lucruri mai putin puturoase...relatiile dintre oameni incep sa devina din ce in ce mai ciudate. n-o sa dau nume, o sa povestesc doar i situatie ipotetica. sa zicem ca exista o relatie intre un el si o ea care dureaza de 2 luni. toate sunt bune si frumoase, ei se inteleg de minune pe toate planurile. bineinteles, exista si mici probleme peste care s-a trecut insa. intr-o zi (cu soare) ea ii marturiseste lui ca ii e foarte dor de mare, ca n-a mai fost de mult si nici nu e sigura ca va merge in viitorul cat de cat apropiat. lui ii e la fel de dor de mare, cu toate ca el a vazut-o, chiar de curand. trecand mai departe, seara, el ii tremite un minunat mesaj prin care o anunta ca pleaca la mare cu doi dintre prietenii lui, prieteni fara obligatii. n-o intreaba daca vrea sa vina, mesajul i-l trimite doar in scop informativ, sa o anunte ca el pleaca. ei, in cazul asta...ce ar putea sa faca ea? sa se enerveze ca el e atat de prost ca nici nu isi da seama ca ei chiar ii e dor de nenorociata aia de mare, si ar fi plecat cu el in secunda doi daca ar fi intrebat-o? sau sa stea calma, convinsa fiind ca nu prea merita sa-si dea osteneala cu un om care nu prea stie ce dorinte are ea? eu, de exemplu, as fi in prima situatie, m-as fi enervat, as fi si plans evident. ea in schimb e intr-o stare cam indecisa...au inebunit toti...
asa ca o concluzie...sesiunea pana in acest punct e ingrozitoare. examenul de ieri a fost ok, ne-am prezentat nenorocitu ala de proiect cat mai 'prezentabil' cu putinta. tema de licenta e in curs de stabilire. proiectul pentru maine e gata, asa ca imi voi petrece ce a mai ramas din aceasta minunata zi de duminica cu nasu in carti si in paginile de net, cu capul plin de Uniunea Europeana, Orientalism, Balcanism, Identitate nationala si europeana (if there is such thing as identitate europeana)

sunburn

sunt plina de spume. facultatea noastra e minunata in timpul anului si absolut idioata in sesiuni. as vrea ca macar o data (!!!) la inceputul sesiunii sa stim datele examenelor si ele sa nu se mai modifice pe parcurs. as stiu sa-mi fac un program. care sa ramana acelasi pentru numele lui dumnezeu!!! toate planurile mi-au fost date peste cap azi cand, evident, un examen si-a schimbat data. asa ca nu mai e pe 8 iunie, e pe 12. de ce? cine a hotarat chestia asta? din moment ce la seminar am stabilit o data impreuna cu profesorul, de ce unii (habar n-am cine, pacat, i-as fi injurat) se trezesc sa schimbe data? am acceptam ca am inghesuit toate examenele in prima jumatate a lui iunie. am acceptat ca ultimul e pe 19, cand putea sa fie pe 25 sau cand se termina sesiunea, am acceptat si sesiunea trecuta sa dam examenele unul dupa altul, cand se intampla acelasi lucru, aveam timp cat incapea. dar dat fiind faptul ca afara e mult prea cald, si nervii sunt intinsi la maxim, de ce sa facem lucrurile si mai de cacat fata de cum sunt ele de fapt? sunt asa de nervoasa ca imi vine sa plang...voi lua un extraveral.

later edit: cu redactarea stau cam prost oamenii. astfel unei serii intregi i s-a ridicat tensiunea la cote ingrijoratoare si apoi a scazut la valori normal in decurs de 10 minute. o sa murim de accident vascular eventually daca se mai joaca astia asa cu noi...

what should i do, i'm just a little baby...

a fost un weekend pe care l-am savurat abia la sfarsit. ceai si proiecte, somn si vise, carti si ploaie.
proiectul despre locurile memoriei unei natiuni m-a facut sa ma intreb ce ne face sa avem asa ceva...locuri ale memoriei nationale. nu prea am scris eu despre probleme din astea universale si palpabile intr-un fel. oricum, lucrarea mi-a luat cam jumatate de zi asa ca nu mai discutam despre ea.
o sa urmeze a patra saptamana la rand cand stau in bucuresti. s-ar putea (si e mai mult ca sigur) ca imi voi bate recordul personal de 5 saptamani de stat aici. nu mai plec pana la sfarsitul sesiunii, adica voi mai fi prin preajma inca vreo luna sau asa ceva. cu toate astea, anul asta n-o sa mai stau un minut in plus fata de cat e necesar. a doua zi dupa examen o sa plec acasa sa savurez vacanta, uitata intr-un sezlong undeva. n-as prea avea motive de oboseala, sau sa visez la odihna pentru ca anul asta nu prea am facut mare lucru, dar simplul fapt ca traiesc aici, departe de casa, de copilarie si de viata mea de acolo ma oboseste (bine, nu ma surmeneaza, m-am obisnuit cu viata de aici, dar acasa e placut mai tot timpul) oricum, viata asta de frecat menta in continuu nu va mai dura mult. am eu o presimtire. va trebui sa incep sa-mi fac probleme cu restanta din toamna, cu licenta, mai apoi cu masterul, slujba, cariera, viata copii....lucruri de genul asta. si toate astea incepand cu anul viitor. presimt ca o sa fie foarte 'placut', si cum eu nu stiu sa fac fata prea bine stresului...sper doar sa fie bine. atat.

who wants to live forever?

nu se poate sa stergem ziua de azi din calendar? nu are absolut nici o semnificate si nu imi doresc sa impovarez si mai tare calendarul cu 'zile in care nu am facut nimic'. asa ca cel mai bine ar fi sa o stergem...da!

i'm a thief and a witch...

am stabilit, o sa fiu calma. adica, de obicei nu sunt altfel decat calma, dar ma macin pentru niste lucruri minore. n-o sa-mi mai pese de ce nu se intampla anumite cehstii, de ce se intampla altele, o sa le iau pe toate asa cum sunt. trebuie.
in alta ordine de idei, astia de la facultate sunt nebuni. se pare ca o sa terminam cu sesiunea pe 8 iunie, in conditiile in care, in mod normal ar trebuie sa dureze pana pe 29 iunie! but then again, o sa iau lucrurile asa cum sunt! da!
pe 1 mai a implinit blogul 2 ani. joy and happiness. tatuajul a implinit un an la un moment dat luna asta. motive de bucurie din nou.
promit ca o sa scriu mai mult. nu stiu de ce n-am mai scris de fapt. imi place dar n-am mai avut chef...cred. oricum, a fost o perioada cand am facut bine, nu binisor, nu ok, ci bine. a full and round 'bine'. din aia mi-am propus lucrurile de mai sus. sper sa continue starea asta de bine.

Poate ca ma viseaza cineva (Ana Blandiana)

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.

this ain't a game of kiss and tell...

de ce ii facem sa sufere pe oamenii care ne iubesc? de ce suntem nehotarate? ce asteptam? nu mi-a trebuit decat un moment de slabiciune si acum mi se pare ca s-a stricat totul. stiu ca tu stii. poate tu stii prea multe de fapt si asta e problema. oricum, ideea principala e ca imi pare rau. n-am vrut sa te dezamagesc si nici nu vreau sa te frec cu toanele mele.
cu toate astea ne purtam mai frumos cu cei care nici nu ne baga in seama, cu cei carora le e teama sa ne priveasca in ochi macar, cu cei care nu stiu sa isi asume niste riscuri. ne framantam pentru niste probleme minore, care nu merita atata atentie din partea noastra. de ce nu ma suna? oare cu ce am gresit? n-am fost destul de draguta/spirituala/amuzanta? de fapt ar trebui sa lasam chestiile astea efemere in pace. probabil ca nu suna pentru ca ii e frica. probabil ca din cauza ca totul a iesit prea bine si tu ai fost deosebit de draguta/spirituala/amuzanta...dar sa nu ne umflam prea mult in pene. doar suntem asa cu cei care nu merita de fapt. normal, fetelor bune le plac baietii rai si oricat de cliseistic ar suna tind sa cred ca e foarte adevarat...din pacate.
in alta ordine de idei viata e destul de cacacioasa in 113 de la etajul 1. mai ales cand ploua afara.

it's a chain reaction...

nu mai pot sa dorm calumea noaptea. adorm cum trebuie abia spre dimineata. si dat fiind acest fapt nu ma pot rezi sa ma duc la scoala. adica...facultatea a inceput de vreo 3 saptamani si eu am fost doar de vreo 5 ori maxim pe acolo. si sufar, si am remuscari si procese de constiinta...
in rest ma enerveaza toate lucrurile pe care nu le fac. nu-mi cumpar haine pentru ca nu gasesc nimic care sa-mi placa. de fapt problema e ca nu am chef si rabdare sa ma uit la absolut fiecare bucatica de material dintr-un magazin. viata e cat se poate de monotona. de cand am internet in camin parca nici nu mai folosesc telefonu. deprimant...
mi-am petrecut seara de vineri stand singura in camera mea, ascultand melodii de laba asidua (n-am gasit alta rima) si bineinteles plangandu-mi de mila...ar trebui sa gasesc o modalitate sa incetez cu cacaturile astea. de fapt asta fac de cand m-am intors din vacanta prelungita. ma gandesc ce naiba sa fac sa ies din starea asta de nenimic in care ma gasesc de o vreme buna...si nu gasesc nici o solutie...

hello world, this is me...

Read my VisualDNA™ Get your own VisualDNA™

o happy day. in camin merge netu. acesta este oficial primul post scris din camera mea de camin, mirifica 113 de la etajul 1. si netu merge, chiar merge! ii un miracol. poate n-ar trebui sa-l ridic atata in slavi ca cine stie cum se razgandeste...
mai multe din viata mea minunata (right) intr-o insemnare viitoare...sper.

in vacanta asta m-am certat un pic cu ai mei. ma rog, un pic e putin spus, ne-am certat mai rau, in principiu din cauza mea pentru ca sunt o scorpie. eram nelinistita din cauza ca imi era frica din motive pe care nu o sa le expun acum aici dar care se refera la viitor (al meu) si, intr-un moment de izbucnire le-am marturisit ca nu vreau sa ajung ca ei. exista o perioada, acum cativa ani cand nu o duceam prea bine (sau cel putin asa aveam eu impresia). atunci mi-a venit mie ideea asta, ca nu vreau sa ajung ca ei, nefericita cu locul meu de munca, traind undeva, intr-un oras uitat de lume, fara nici un fel de activitate in afara de locul ala de munca infect. dar a trecut timpul, ei nu mai au locurile alea de munca si mi se pare ca sunt si putin mai fericiti. numai ca eu in momentul in care le-am urlat ca nu vreau sa ajung ca ei nu ma mai gandeam la asta. mie imi ramasese in minte ideea aia de acum cativa ani. si n-am stat sa ma gandesc inainte sa le marturisesc un lucru care acum nu e tocmai adevarat. stiu ca i-am ranit, si poate ca nu or sa uite prea usor, dar in momentul ala ma asteptam sa cada cerul pe noi. ma asteptam sa planga, sa se isterizeze (aveau si de ce).dar nu. mi-au spus ca nu sunt complet nefericiti cu viata lor. mi-au povestit povestea lor cu mine in rolul principal si am inteles ceea ce ei intelesesera de mult. e adevarat, puteau sa traiasca si mai bine, sa avem mai multi bani, ei sa aiba o viata plina de prieteni si iesiri si concedii la mare. dar in schimb o au pe asta, care in fond nu e asa de rea.
bineinteles, acum imi pare teribil de rau pentru ca le-am zis ce le-am zis (n-am mai discutat despre asta de atunci), nu le-am explicat ca le-am spus o idee de-a mea care acum s-a schimbat, sper sa inteleaga ca n-am vrut.

goodbye sweet romance, i am flying away now...

iar am ajuns intr-o dispozitie din aia de facut liste cu ce-mi doresc...asa ca here goes:

• perdele portocalii (ca sa-mi pot indeplini o data toate visele si fanteziile)
• borcanul cu gem de capsuni de la bucuresti
• sa nu-mi mai fie frica
• ceva cu miros de vanilie
• sa pot umbla in balerini fara sa-mi fie frig
• sa pot efectua operatiunile vopsit/spalat pe cap/intins parul in maxim 20 de minute. (altfel imi ia cam 2 ore, daca nu si mai mult) *oare de cand am devenit eu asa 'into my hair?'*
• sa descopar niste muzica frumoasa, alta decat ce am ascultat non stop vacanta asta (urma, smokecity, todora enache)
• o viata sociala
• soare
• sa fie dimineata
• o pereche de blugi cum nu s-a mai vazut (adica sa-mi placa si mie)
• o pereche normala de boxe
• casti cu microfon
• sa nu-mi mai fie frica (stiu, am mai zis asta o data da chiar imi doresc mult lucrul asta)
• sa am cu cine iesi la o cafea/suc dimineata...ador dimineata

of...
p.s. asta e postul cu numaru 100. happy, happy, joy, joy.

te-ascund intre coaste ce dor...

am reusit. s-a terminat sesiunea. acum pot sa-mi incep linistia viata de senzatii, soapte, vise, miresme. postul asta nu o sa fie despre examenele care au trecut, sau despre notele pe care le-am luat sau nu. o sa fie despre fum, despre umbre, despre portocaliu.
mi-as dori sa fie vesnic sambata dimineata, sa-mi pun ochelarii pe nas, perdelele portocalii sa-mi gadile usor gleznele, de undeva dintr-un colt sa se auda smokecity sau teodora enache, sa miroasa usor a vanilie si afara sa fie soare. si eu sa nu fiu singura, sa fii si tu acolo, iesind din negurile tale si mi-as mai dori sa intrii si tu in portocaliul meu. si sa nu te mai gandesti la nimic altceva.
daca as fi in masura sa dau sfaturi ti-as recomanda sa pleci de aici. inteleg, e un oras minunat, imi place si mie sa vin aici, dar nu e un oras unde poti sa traiesti in adevaratul sens al cuvantului. asa ca pleaca de aici! chiar daca tu o sa alegi sa nu vii cu mine eu o sa fiu fericita. dar daca o sa plecam separat, fiecare cu viata mea, tu nu o sa mai ai portocaliu, si vanilie, si soare si dimineata, asa ca gandeste-te...cum ar fi mai bine?

take this life...

oh c'mon...acest weekend am fost singura...singura i say! n-a vrut nimeni sa vina, toata lumea are de invatat, cacaturi, prostii. asa ca am invatat, tot weekendu! inclusiv sambata seara...si,of...era sambata seara!
asa ca dupa aceasta minunata incursiune la net ma voi indrepta din nou spre camera mea, sivoi reveni la invatat...o,da!

rupta e din cer si mandra ca o stea :P

am reusit sa ma loghez...o happy day!
si acum, cand am reusit sa ma loghez nu-mi mai trec prin cap decat ganduri despre sesiune, si mi-am propus sa nu aberez pe tema asta...of
asa, pe 26 am primul examen stabilit. sociologie politica cred...materie la care pot sa stau flexata. in schimb am sesiunea asta un minunat examen la statistica care imi da dureri de cap deja. cred ca intimpul examenului voi muri cu siguranta.
sper din tot sufletul ca pana incepe sesiunea sa am net in propria mea camera. promisiuni oricum exista. doamne ajuta!
am iesit in oras, nu pot sa cred. am luat-o pe andre de o aripioara si am iesit in fire. am topiat, ne-am alcoolizat un pic si ne-am distrat. bineinteles ca ne doream si noi sa ne holbam linistite la cineva/ceva dar nu a fost posibil. nu mai exista prezente masculine notabile in bucuresti. dezamagitor...
si acum voi reveni la termenii mei de antropologie, si la distractia infinita de la noi din camera. o da.

dance me...to the end of love...

m-am tot gandit sa fac un fel de remember 2006. poate daca o sa scriu ce am facut efectiv o sa-mi schimb parerea despre anul asta. momentan mi se pare ca a fost un an de cacat. Asa ca…here goes…

• anul a inceput cu sesiunea…cred. Inainte de examenul la psihologie sociala am fost la concert vita de vie, foarte frumos, foarte frumos indeed. Primavara care a trecut am dus-o intr-o depresie continua, am mai citit acum din insemnarile mai vechi si mi-am dat seama cam cat de distrusa am fost. Nu-mi mai aduc aminte mai nimic de atunci in afara de faptul ca pe 26 aprilie am inceput lunga relatie din viata mea. Poate, la un moment dat o sa scriu un post si despre asta. Acum nu ma simt in stare sa expun pe tapet tot ce s-a intamplat…
• apoi a fost momentul litoralul romanesc de 1 mai. Am si o insemnare despre asta. Total neinteresant. Oameni neinteresanti, cu care nu am avut si nici nu am nimic in comun. In afara de andre bineinteles.
• Pe 20 si ceva mai mi-am facut tatuajul. Momentul de senzatii tari de anul trecut. :P
• Luna iunie a fost plina de sesiune, caldura, am fost lipicioasa, transpirata, nervoasa, obosita, pe scurt, vai de capul meu.
• Dupa penultimul examen am plecat acasa, ca sa particip la minunata nunta din familia noastra. Am strapuns piepturile tuturor cu floricele, a fost minunat.
• Cand, intr-un tarziu s-a terminat si sesiunea, am fost la deftones…si despre asta am o insemnare. Nu mai am cuvinte in schimb sa mai descriu cum a fost. Maretul eveniment al anului 2006.
• Dupa deftones am plecat acasa, si aici a inceput lungul sir de probleme ale cuplului. Habar n-am ce s-a intamplat…toate problemele m-au depasit total.
• Am fost impreuna la placebo. Si aici o fost foarte fain, exceptand faza cu taxiurile la ora 11:30, de care nu vreau sa-mi aduc aminte. Si patul ala incomod…si drumul inapoi spre casa, de la bucuresti…
• Tot in vacanta de vara am fost in practica la tismana. Suuper tare. O saptamana de chill out.
• In august am fost la mare. Precum niste batranei ne trezeam la 10, stateam pe plaja pana la 12, mancam, ne intorceam pe plaja la 3 jumate 4 si eram in camera inapoi pe la 8.am avut vreo doua tentative de alcoolizare incununate de succes si inca vreo doua insuccese la capitolul asta.
• Episodul timisoara a fost, cred, cel mai reusit. Doua saptamani m-a durut la basca de absolut tot. de cand a plecat bia la timisoara nu cred ca am mai stat asa de mult impreuna. Of…
• Am fost cu cortul in plaiu foii vreo 3 zile, in care ne-a plouat de n-am mai stiut de noi, asa ca nu mai are rost sa povestesc cu lux de amanunte.
• Si a inceput minunatul an universitar. A inceput cu o saptamana in care am fost homelessa si am locuit la andre, ce-a de-a doua andre de fapt. Am fost in apartamentul ala, timp de o saptamana trei andree, christa si eu. Foarte dragut.
• Si m-am mutat si in camin. Nu vreau sa ma mai gandesc cum a fost la inceput. Am citit trei carti de plictiseala. Acum e super bine. Chiar imi place. Despre aventurile din modulul 113-114 in alta insemnare insa :D
• Pe 20 octombrie daca nu ma insel am fost la interviu la boomtv. Am luat interviul si am inceput sa lucrez de pe 1 noiembrie. Mare greseala, foarte mare greseala. Si acum mai am cosmaruri cu call centerul ala.
• Intre timp, pe 24 octombrie, am implinit mirifica varsta de 20 de ani, prilej de marete bucurii pentru clan. Vai, dar cat de frumos.
• Pe 26 noiembrie ne-am despartit…dupa exact 7 luni. Nu stiu ce nu a mers…nu mai vreau sa ma gandesc de fapt…
• Pe 4 decembrie mi-am inaintat demisia si 17 decembrie a fost ultima zi de lucru. Happy, happy, joy, joy.
• Am mai avut aproximativ 4 zile de mers la scoala si predat priecte, prezentat in fata unui amfiteatru plin, plin lucrarea despre civilizatia romana sateasca, reinceput cartea despre dictatul de la viena, facut referat despre miscarea legionara si late chestii nesemnificative
• Joi, pe 26 decembrie am plecat in sfarsit acasa. Oh happy day. Dupa vreo 4 zile de iesit in club, si chefuri am cazut rapusa la pat (asta e…neobisnuinta). Inca 4 zile de zacut.
• De revelion a fost un mare cacat, dar spre sfarsit s-a mai redresat, asa ca am ajuns acasa ieri la 11 jumate. Aceeasi persoana care ne-a salvat revelionul acum 2 ani, l-a salvat si anul asta, asa ca pe aceasta cale ii multumim
  
• Aseara ar fi trebuit sa fie minunat, magnific si de vis dar n-a fost asa ca am stat acasa, eu si andre, si ne-am uitat la un film cu harisson ford. Of…
  

Asta a fost anul 2006…in 22 de puncte…si tot ce am de zis acum, la inceput de 2007 este…of…