piece by piece, it's how i let go of you...

traim in epoca vitezei, in secolul tehnologiei. ne dezumanizam, ne transformam, ne maturizam (oare?). totul trebuie sa fie pragmatic, ori alb ori negru, ori bun ori rau. nu pierdem timp, ori imi place de tine, ori la revedere.
"nici nu stiu cum sa-ti explic, numai ca eu numai pot continua aceasta relatie. imi cer scuze ca iti comunic in acest fel" adica hai pa, mi-a ajuns. m-am gandit sa-ti trimit un sms pentru ca sunt grabit/ocupat, de ce sa o mai lungim?
pentru ca eu vreau sa o lungim! de aia! pentru ca as fi vrut niste explicatii pentru povesti si nu un baros in moalele capului. daca vroiam un soc ma uitam la un film de groaza, multumesc foarte mult.
asa ca here we go again. (here i go again de fapt) am ajuns la concluzia ca maica-mea e de vina, doar ea m-a crescut asa. si ea a ajuns la aceeasi concluzie.
si totusi, de ce "nu" daca a fost asa de mult "da" intre timp? de ce sa ne amagim la inceput pentru ca apoi sa incheiem exact atunci cand nu trebuie? de ce sa spunem vorbe in vant daca nu credem in ele? de ce sa aducem macar vorba despre indragosteli, sentimentalisme, vacante impreuna si alte lucruri de gen daca tot habar n-avem ce e in capul nostru? de ce sa ne ascundem apoi ca niste hoti? de frica? de rusine? de ce?
mi-e cam ciuda ca n-am scris postul asta alaltaieri, ar fi iesit ceva spumos si furios. e bine totusi ca nu l-am scris duminica, ar fi sunat ca un bilet de adio al unei femei cu sufletul varza, scris pe pervazul geamului de la etajul 20 al blocului de unde urma sa se arunce.
am citit insemnarile dinaintea acesteia. am zambit amar cu un colt de buza. mi-a spus sufletul meu indragostit de mare ca astia sunt pasii necesari spre fericirea durabila, ca asa trebuie sa fie chiar daca doare. si doare...rau de tot. sufletul doare cel mai tare. al meu stie, a stiut si ieri, a stiut si acum 4 luni, a stiut si anul trecut si cred ca o sa stie si maine.
in alta ordine de idei maine voi zbura (vorba vine, ma voi tara pe sine de fapt) catre tinuturi insorite si nisipoase, unde voi petrece cateva zile infipta in nisip, cu un usor iz de votca cu suc de portocale, eventual si o umbreluta deasupra capului, si muzica frumoasa.

P.S. m-ai ranit si m-ai dezamagit, degeaba speri contrariul. imi pare rau ca am fost persoana nepotrivita la locul nepotrivit dar pentru mine a fost exact locul si exact persoana. si ai stricat toata povestea cu sfarsitul asta sec. nu-mi mai place de tine. la revedere.

you make me feel like the one...

imi tot vine sa oftez. nu de tristete sau de suparare. imi vine sa oftez asa, din lipsa de aer, imi vine sa oftez ca sa fac totusi ceva, sa nu mai zac in letargie.
saptamana asta sunt singura, weekendul asta am fost singura. m-am intors vineri de la serviciu si am ramas acasa pana azi dimineata cand am plecat din nou la serviciu. sufletul meu a fost insa la mare si la munte. la munte n-a avut semnal pe telefon dar banuiesc ca in concediu nu prea isi tine nici el telefonul deschis. si in creierul muntilor chiar daca ai vrea si tot n-ai putea sa trimiti vreun mesaj de amor si de dor sufletului ramas acasa, singur. n-am putut sa plec si eu in creierul muntilor pentru ca bocancii imi lipsesc cu desavarsire, pentru ca dintr-un motiv sau altul nu prea puteam sa stau in cort o saptamana, chiar daca mi-e dor tare de munti. pe de alta parte, muntii unde a fugit sufletul meu nu sunt muntii mei, pe care ii vedeam pe geam de acasa, asa ca cred ca e bine...n-o sa ma sting de dor. in fiecare seara se intoarce (el, sufletul) si atunci ii povestesc ce-am facut peste zi, ce-am simtit, cat mi-a fost de dor.
sufletul meu de la mare (ah, cate suflete, unde sa mai incapa toate?) a fost fericit. a lasat toate problemele in bucuresti si s-a infipt in soare si nisip 2 zile. a ascultat muzici frumoase si adevarate si le-am ascultat si eu cu ocazia asta. mi-a placut tare sa ascult muzicile de la 250 de kilometri departare la 2 noaptea din intunericul din camera mea. am visat mai frumos apoi.
saptamana asta si gata. dupa saptamana asta o sa inceapa un fel de vacanta, nici nu stiu cum sa ii zic. pregatiri, cumparaturi, plecari.
e prima vara in bucuresti, e prima vara fara vacanta, e prima vara cu povesti.