Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.
Recordul pentru cea mai scumpă mașină vândută
Acum 3 zile
4 comentarii:
Sau poate ca nu. Oricum, ideea de a fi gimnasticata prin labirinturile altora este intotdeauna cu urmari, rele. Si da ameteala. Ce pot sa spun, viata e ametitoare cand traim pentru ceilalti sau, mai rau, cand ne obisnuim ca ceilalti sa traiasca pentru noi
asta e fics genul de poezie care imi scapa. poate spui si tu cateva cuvinte, despre cum ai inteles-o tu. as fi curios, dar parca suna cam nasol curiozitatea asta a mea.
Faina poezia! Imi place foarte mult Ana Blandiana!
Foarte faina poezia! In general, imi plac scrierile Anei Blandiana!
Trimiteți un comentariu