in my dreams i'm dying all the time...

era o perioada cand nu cunosteam oameni noi deloc. cand viata era aceeasi in fiecare zi, in fiecare seara, in fiecare saptamana. acum cunosc tot felul de oameni noi dar sunt prea scurti. adica sunt aia din categoria "n-o sa-i mai vad niciodata". si-mi soptesc lucruri frumoase in urechi, si fac pielea sa se infioare si apoi dispar. pe de alta parte nu stiu daca vreau mai mult decat momentele astea pentru ca mi-e foarte frica. din cauza asta fac toate tampeniile pe care le fac acum. din cauza ca mi-e frica si vreau sa arat lumii altceva. cum ca as fi curajoasa, indestructibila. mi-e cam greu insa, acum mi-am dat seama.
astazi mi-e sufletul strans ca intr-o menghina si nu inteleg de ce. poate din cauza ca mi-e dor rau de mare. mi-e dor de mare cu toata fiinta mea. mi-e dor de nisip si de culori si de soare. mi-e dor de cer, de albastru si de piele. mi-e dor de bucle si piele arsa de soare. mi-e dor de pace si muzica. mi-e dor pana la lacrimi de tot. cate n-as da sa nu mai treaca noptile asa de repede. sa nu mai treaca momentele in care ma simt cu adevarat intreaga asa de repede. sa nu mai treaca viata asa de repede. cate n-as da...
visez din ce in ce mai des la o altfel de viata, la altfel de oameni, la altfel de stari. si nu-i vorba ca sunt nemultumita de viata pe care o am acum. e relativ bine, e caldut, e sigur. poate ca tocmai asta e problema. in afara de niste momente, in restul timpului totul e caldut. as vrea sa fie cald, cald, cald sau frig, frig, frig.
sau daca tot e caldut, as vrea sa-mi cumpar un sort si-o carte de bucate si-un set de oale. si sa cos nasturi si sa calc camasi pentru un anume cineva. si sa-l astept seara cu mancarea calda. si sa ne bem diminetile cafeaua impreuna. (a nu se intelege gresit, cineva-ul asta nu exista, m-as apuca sa fac toate lucrurile astea in cazul in care ar aparea cineva-ul pe calul ala alb, pe care il tot astept de ceva vreme). sa purtam discutii meaningful si sa ne facem suc de fructe. asa m-as bucura daca ar fi caldut. in alt fel nu.
sau, daca ar fi caldut in sensul ala in care as fi tot timpul odihnita si radioasa, n-ar trebui sa ma trezesc dimineata asa de devreme, as asculta muzici frumoase toata ziua si as scrie cartea vietii mele. si viata ar trece molcom, si ar mirosi a iasomie.