miercuri, aprilie 26, 2006

my name is luka

nici ca se putea altfel, am scirs un post kilometric care insa a fost pierdut in neant. tipic.
si scria acolo ca n-am facut nimic zilelea asta, si alte lucruri pamantesti de care insa m-am cam saturat. da, sunt o lenesa, am preferat sa zac la calculator decat sa fac alte diverse activitati (nu ma pot gandi acum la una anume, nici imaginatie nu mai am)
asa ca m-am gandit ca ar trebui sa dezvolt alte subiecte, mai abstracte si mai cu capul in nori. anul trecut pe vremea asta de exemplu, un moment extraordinar din viata mea, cand sintagma 'cu capul in nori' era potrivirea perfecta cu situatia, ma duceam la meditatii, invatam, activitati intense de elev de clasa a doispea cu bacu prin apropiere. in fiecare marti ma strecuram la meditatii cu castile infipte in urechi si cu somu in glanda. stateam acolo doua ore si discutam despre gramaticile limbii romane (eu terminand un liceu cu profil real) iar cand in fsarit plecam acasa, si primavara era venita, deci era soare si frumos, la colt il vedeam pe ionut si timpul se oprea, secundele se dilatau, soarele era ca un copil care se juca cu privirile noastre si atunci nu mai existau decat ochii lui si ai mei. sau cand deschideam geamul si eram sigura ca o sa il vad pentru ca prezenta lui exista atunci pentru mine in orice fir de praf, pe orice strada, la orice colt. ce poveste, ce nebunie.
ma gandeam eu asa ca ar fi tare dragut sa pot expune ceea ce imi trece prin cap, asa cum imi trece prin cap, dar in momentul in care incep sa scriu, toata povestea se transforma si is pierde parca din stralucire. de fapt eu gandesc mai mult in imagini, mirosurile ma ajuta si ele mult, texturile, senzatiile.
mi-am dat seama ca sunt cam ipocrita si asta ar fi lucrul care ma dernajeaza cel mai tare. a...si ala ca nu vorbesc. adica nu ca nu vorbesc deloc dar sunt momente si oameni care ma inhiba si atunci nu mai pot sa zic nimic, chiar daca imi scot fata de nepasatoare de fapt ma strofoc din toate puterile sa scot ceva interesant si ma gandesc si iar ma razgandesc si pana la urma nu mai emit nimic. asta ar fi a doua problema. ar mai fi faptul ca prea ma intereseaza de tot ce zice lumea (despre mine in particular si despre lume in general) dar de asta am reusit oarecum sa ma vindec.
pe langa toate astea, as vrea sa cunosc pe cineva care sa-si dea seama cum sunt eu cu adevarat (si cred ca aici ma repet, am dorinta asta de mai mult timp) si sa zica.."uite Ioana, sufletul tau e asa, asa si asa, asta am vazut eu la tine". patetisme dintr-astea.
in alta ordine de idei, saptamana viitoare o sa-mi tatuez o steluta mica, si o sa-i fac si poze, sa vada toata populatia.
soare, lacrimi, scrumiera portocalie, planuri, tristeti, primavara.

joi, aprilie 20, 2006

soulstorm

imi e lene, dar foarte lene sa scriu ce s-a mai intamplat. o sa fiu in natalul fagaras pana miercuri, moment in care o sa ma intorc in bucuresti pentru a da un mirobolant test la statistica, din nou. am scapat pentru cateva zile de firimiturile de pe covor, de cojile de oua fierte si de samburii de masline. am scapat de hainele aruncate peste tot, de baia aburita, de furculite murdare. da! recunosc! i'm a cleaning freak!!

duminică, aprilie 02, 2006


"Trec. Sunt abur, neant. Sunt abstract. Trec prin lumea concreta ca mancat de un blestem fara consistenta, fara popas. Odihna si zbuciumul fapturilor concrete mie nu mi-s date. Fug. Asta-i viata mea. De nimic si dupa nimic dar fug. ma tarasc pe fata pamantului fara sa incoltesc nicaieri. lunec. viata nu ma accepta. n-am aderente la viata."
 Posted by Picasa

sâmbătă, aprilie 01, 2006

n-ai stiut sa tragi de sfori...

acasa. azi cand veneam cu trenul spre fagaras simteam asa, o mare pace sufleteasca in timp ce ma uitam la munti, pe masura ce ma apropiam mi-am dat seama ca niciodata bucurestiul nu o sa fie 'acasa' chiar daca imi mai scapa mie cateodata. acasa e aici, unde pot sa postez la 2 noaptea, unde ma asteapta patul facut, unde toate sunt la locul lor si nu in ultimul rand, unde se vad muntii pe geam. nu ma gandeam ca o sa-mi lipseasca atat de mult muntii astia dar se pare ca avem o legatura invizibila...
revenind cu picioarele pe pamant trebuie sa recunosc ca am o problema cu somnul. sa luam ca exemplu ziua de azi. toata saptamana am visat ca plec acasa vineri dimineata (aka azi) la 9:38 si o sa fiu acasa in jur de ora 2 deci cu o dupa-amiaza intreaga in fata mea. azi noapte inainte sa ma culc imi pun telefonul sa sune la 8:15 si pe deasupra un reminder despre incarcatorul de telefon (da, am o problema si cu asta) la 8:30 si adorm. suspect de repede. azi dimineata ma trezesc vesela si fericita gandindu-ma, cu ochii inchisi inca, cam cate minute ar mai fi pana incepe sa sune ceasu. si astept eu asa, zacand in asternut vreo 5 minute si ceasul nu mai suna, moment in care ma hotarasc sa deschid ochii sa vad cat e. ma uit, ma mai uit o data, nu-mi prea vine mie sa cred dar fie. da...ei bine, incredibil dar adevarat, ceasul era fix 9:38. nici acum in cel de-al doisprezecelea ceas nu pot sa-mi dau seama cum m-am trezit si am oprit alarma sau cum de nu am auzit reminderu. asa ca, resemnandu-ma cu ideea si savurand o tigara in chiloti si tricou pe hol cu fetele am ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi sa plec cu sageata de 3 jumate si sa ajung in fagaras la 7 seara. o placere, pentru ca pe masura ce traversam muntii cerul se innora tot mai tare si surpriza, in fagaras ploua...(in conditiile in care in bucuresti umblam in tricou)
si acum, am in fata 4 zile jumate de stat acasa si lecturat, pentru ca m-am gandit eu mai bine ca nu prea are rost sa ma intorc mai devreme de miercuri. ma intreb ce se intampla daca intarzii doua zile cu cartea la biblioteca?
 

Excess | Creative Commons Attribution- Noncommercial License | Dandy Dandilion Designed by Simply Fabulous Blogger Templates