Poate ca ma viseaza cineva (Ana Blandiana)

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.

this ain't a game of kiss and tell...

de ce ii facem sa sufere pe oamenii care ne iubesc? de ce suntem nehotarate? ce asteptam? nu mi-a trebuit decat un moment de slabiciune si acum mi se pare ca s-a stricat totul. stiu ca tu stii. poate tu stii prea multe de fapt si asta e problema. oricum, ideea principala e ca imi pare rau. n-am vrut sa te dezamagesc si nici nu vreau sa te frec cu toanele mele.
cu toate astea ne purtam mai frumos cu cei care nici nu ne baga in seama, cu cei carora le e teama sa ne priveasca in ochi macar, cu cei care nu stiu sa isi asume niste riscuri. ne framantam pentru niste probleme minore, care nu merita atata atentie din partea noastra. de ce nu ma suna? oare cu ce am gresit? n-am fost destul de draguta/spirituala/amuzanta? de fapt ar trebui sa lasam chestiile astea efemere in pace. probabil ca nu suna pentru ca ii e frica. probabil ca din cauza ca totul a iesit prea bine si tu ai fost deosebit de draguta/spirituala/amuzanta...dar sa nu ne umflam prea mult in pene. doar suntem asa cu cei care nu merita de fapt. normal, fetelor bune le plac baietii rai si oricat de cliseistic ar suna tind sa cred ca e foarte adevarat...din pacate.
in alta ordine de idei viata e destul de cacacioasa in 113 de la etajul 1. mai ales cand ploua afara.

it's a chain reaction...

nu mai pot sa dorm calumea noaptea. adorm cum trebuie abia spre dimineata. si dat fiind acest fapt nu ma pot rezi sa ma duc la scoala. adica...facultatea a inceput de vreo 3 saptamani si eu am fost doar de vreo 5 ori maxim pe acolo. si sufar, si am remuscari si procese de constiinta...
in rest ma enerveaza toate lucrurile pe care nu le fac. nu-mi cumpar haine pentru ca nu gasesc nimic care sa-mi placa. de fapt problema e ca nu am chef si rabdare sa ma uit la absolut fiecare bucatica de material dintr-un magazin. viata e cat se poate de monotona. de cand am internet in camin parca nici nu mai folosesc telefonu. deprimant...
mi-am petrecut seara de vineri stand singura in camera mea, ascultand melodii de laba asidua (n-am gasit alta rima) si bineinteles plangandu-mi de mila...ar trebui sa gasesc o modalitate sa incetez cu cacaturile astea. de fapt asta fac de cand m-am intors din vacanta prelungita. ma gandesc ce naiba sa fac sa ies din starea asta de nenimic in care ma gasesc de o vreme buna...si nu gasesc nici o solutie...