here i lay, still and breathless

inca o luni...urasc zilele de luni. bine macar ca e soare (cred ca soarele asta o sa ma scoata totusi din depresie, si nu gandurile dragute si fericite cu iepurasi care zburda pe campii)
am observat ca povestirile din camera 404 sunt tare iubite de public, si cu aceasta ocazie o sa istorisesc despre povestea bitterului suedez plasat pe fata. intr-o minunata zi cu soare, micuta 'ce culoare are sperma' (nu ma pot gandi la un pseudonim demn de purtatoare) ce se gandeste...ca ar fi mai bine daca ar incepe sa aiba grija de tenul ei, ca i-au aparut totusi niste cosuri si cum le-ar putea trata. asa ca, informata fiind din binecunoscutul, obsedantul si de bunici iubitul 'formula as' isi tranteste pe fata o solutie de bitter suedez (de fapt nu cred ca era in solutie, cred ca era asa...in stare pura) la un moment dat dupa cateva zeci de minute de stat cu bitterul pe fata i se umfla fata micutei, de arata ca un chow-chow fara blana. ajunge la spital de urgenta (cum altfel) moment in care descopera ca fata literalmente i se cojea si cadea strat cu strat, iar doctorul nu prea avea ce sa-i faca decat sa o unga cu crema...oh well, fericirea din cazul acesta a fost ca si-a revenit draga de ea, dupa o saptamana de uns si stat in casa, awa from sun and dust, ea ramanand cu o piele de cur de bebelus afterwards. minunat nu!? cum o sa mai aflu amanunte o sa incerc sa le expun cat de plastic posibil iar povestile mele o sa fie lipsite de rasul (ah, ce ras!!!) cu care isi acompaniaza toate povestile astea s.f.(pentru ca da, ea se amuza tare povestind toate asta)
in afara de aceste mici intamplari care imi condimenteaza viata, nu se prea intampla nimic. vad cu oamenii din jurul meu, prieteni vechi, se schimba, orasul cred ca ii perverteste, ii face mai rai si mai nepasatori sau dimpotriva, mai afectati. nu stiu ce sa mai cred. din nou a fost un weekend de milioane, imbunatatit numai de faptul ca a venit nicu de la cluj si a aduc cu el putina atmosfera din aia de liceu, de inceput de primavara, de 'unde-i yohanna ca s-o chinui un pic', si de 'ce te-ai fi facut tu fara mine, colegu tau de banca bun si iubitor'. da, si mi-e mi-e dor de liceu, si de fagaras primavara, si de muntii mei, si de biserica care se vedea pe geam, si de mirosul ala de acasa, de sarit garduri, de ore de mate...gata cu melancolia...
acum probabil o sa ma duc acasa (acasa...vorba vine...)o sa ma trantesc in pat, o sa adorm si probabil nu o sa mai fiu in stare sa ma ridic din pat pana maine, asta daca o sa ma incumet sa ma duc la cursul de mtcs de maine dimineata, doua oare de plictiseala siduca si de subliniat pe carte. pana maine oricum cine stie ce se mai intampla...

digital bath

am ajuns la limita cea mai de jos. de cand ma aflu in bucuresti, si anume de vreo 7 luni, acum am cei mai putini bani, adica ei sunt cam inexistenti. nu pot sa spun ca ma dau cu capu de pereti and all that shit pentru ca nu sunt chiar atat de afectata. bani de bilet pana in fagaras am slava cerului si pana vineri mai rezist eu cumva. acestea fiind spuse, vreau totusi sa informez populatia ca sunt coapta!
lasand subiectul bani la o parte, moralul imi creste incet si as vrea eu sa cred sigur. tot mai seamana viata mea cu cea a unei legume dar parca nu mai e chiar asa ca saptamana trecuta.
miercuri se pare ca e in program un concert, la care o sa asist cu andre de data asta, si apoi off i go, spre plaiurile mirifice ale ardealului.
peripetiile din camera 404 continua iar din seria 'ce culoare are sperma?' am noutati...a trebuit sa ii reamintesc individei (sau ar fi mai bine sa scriu amintesc?) ca pastile pica duminica cam de 2000 de ani. pe de alta parte o alta colocatara de-a mea isi cumpara un ananas (adevara, cu frunze and stuff) si iese pe hol sa il decojeasca pentru a-l putea manca. toate bune si frumoase. se taie ananasu in jumatate pentru a se putea inlesni activitatea de decojire si ce-i vine sa zica micutei...'uau, eu credeam ca in interior sunt tot bucatele asa ca in conserva'. doamnelor si domnilor...we have a winner! n-am mai vazut asa ceva, e mult peste capacitatile mele de intelegere cum a supravietuit acest specimen pana in ziua de azi. pacat de ea ca are suflet bun...

wake me up when september ends

well...prima zi cu soare dupa o luna de nori, ploaie si noroi pana in gat. viata nu e cat de poate de roz da o nuanta rozalie tot capata. cred ca soarele e de vina. am trecut peste niste zile de framantari continue, in care am inceput sa cred ca ceva e in neregula cu creierul sau capacitatea mea de a intelege. renuntasem demult la ideea mea cum ca nu as sti cum sa fiu prietena asa ca nu ma mai gandeam la asta si a aparut o...chestie as putea sa spun pentru ca altfel nu as putea sa o denumesc. da, sunt nebuna, ciudata si dificila, but in a comfortable way. acum orice as face nu ma mai pot schimba si dupa 4 ani jumate ar fi trebuit sa fie evidenta atitudinea si caracterul meu. daca in schimb nu a fost evidenta, ei bine, as fi ascultat oricand si orice. da?! ai inteles?! sa mai zic o data? ar fi trebuit sa-mi spui direct ce vroiai sa-mi spui, fara sa te intereseze ce atitudine afisam eu. da?!
de acum inainte oricum va trebui sa facem compromisuri ca se reusim sa pastram prietenia, si sa terminam cu inchipuirile, si sa intelegem si sa cunoastem the facts and how they really are.
eu sunt emotiva si sensibila. eu plang des. eu ma framant din nimicuri, ma consum. eu pot sa-mi fac timp, sunt tot timpul disponibila, poti sa-mi spui, dar in momentul in care eu urlu si plang si is disperata si ma framant ca is singura si ca sorin se joaca cu mintea mea si primesc un in fine....da, si atunci trec cu vederea si sunt emotiva si sensibila si plang si ma framant si ma consum. trebuie sa intelegi ca asa sunt eu...da?! :>

where do i start, where do i begin?

cred ca se intampla ceva cu mine...de o luna sau asa ceva cad constant intr-o depresie din care nu mai pot iesi si totul se pare ca acum isi are punctul culminant. refuz totusi sa cred ca numai eu sunt nebuna. bine, acum dupa ce a trecut timpul nu mai simt la fel ca acum cateva zile dar ma intrebam si continui sa ma intreb de ce daca am zis 'si imi pun toata speranta in tine' nimic nu e cum ar trebui sa fie. amanuntele conteaza intotdeauna. imi pare rau numai ca sunt aici la sala asta de net infecta si the proper feeling pentru a putea scrie lipseste cu desavarsire. o sa-mi scriu insemnarile pe o foaie in prealabil de acum inainte...
asta trebuie sa fie o insemnare lacrimogena, nu e, mai bine.