duminică, martie 26, 2006

digital bath

am ajuns la limita cea mai de jos. de cand ma aflu in bucuresti, si anume de vreo 7 luni, acum am cei mai putini bani, adica ei sunt cam inexistenti. nu pot sa spun ca ma dau cu capu de pereti and all that shit pentru ca nu sunt chiar atat de afectata. bani de bilet pana in fagaras am slava cerului si pana vineri mai rezist eu cumva. acestea fiind spuse, vreau totusi sa informez populatia ca sunt coapta!
lasand subiectul bani la o parte, moralul imi creste incet si as vrea eu sa cred sigur. tot mai seamana viata mea cu cea a unei legume dar parca nu mai e chiar asa ca saptamana trecuta.
miercuri se pare ca e in program un concert, la care o sa asist cu andre de data asta, si apoi off i go, spre plaiurile mirifice ale ardealului.
peripetiile din camera 404 continua iar din seria 'ce culoare are sperma?' am noutati...a trebuit sa ii reamintesc individei (sau ar fi mai bine sa scriu amintesc?) ca pastile pica duminica cam de 2000 de ani. pe de alta parte o alta colocatara de-a mea isi cumpara un ananas (adevara, cu frunze and stuff) si iese pe hol sa il decojeasca pentru a-l putea manca. toate bune si frumoase. se taie ananasu in jumatate pentru a se putea inlesni activitatea de decojire si ce-i vine sa zica micutei...'uau, eu credeam ca in interior sunt tot bucatele asa ca in conserva'. doamnelor si domnilor...we have a winner! n-am mai vazut asa ceva, e mult peste capacitatile mele de intelegere cum a supravietuit acest specimen pana in ziua de azi. pacat de ea ca are suflet bun...

3 comentarii:

Anonim spunea...

eu sincer m-am mirat mai tare când am descoperit că ananasul nu e dulce. se pare că în conservă sunt ascunse toate secretele. :P

Anonim spunea...

Tin sa specific inca o data ca :) ma distreaza de minune povestirile din camera 404. Cred ca daca o mai tii asha :)) o sa poti scoate o carte din aia micutza gen cum is alea cu bancuri. Ar fi de o mie de ori mai tare de fapt ...pentru ca aici chiar ma bufneste rasul pe masura ce citesc si fac cunostinta cu atmosfera de acolo.

Damn! :) Cum de le-ai nimerit? Cum de rezisti acolo?

yohanna spunea...

dragii mei, asta e nimic, e un caz din cele multe prezente, pe care o sa le expun in insemnari viitoare, las supansul sa isi faca de cap :>
nu stiu nici eu cum de le-am nimerit, cert e ca le-am nimerit si viata mea nu o sa mai fie niciocand la fel :P imi propusesem eu la inceputul facultatii si sederii mele in bucuresti sa incep sa sriu o carte si acum vad ca am si destul material asa ca off i go:>

 

Excess | Creative Commons Attribution- Noncommercial License | Dandy Dandilion Designed by Simply Fabulous Blogger Templates