here i lay, still and breathless

inca o luni...urasc zilele de luni. bine macar ca e soare (cred ca soarele asta o sa ma scoata totusi din depresie, si nu gandurile dragute si fericite cu iepurasi care zburda pe campii)
am observat ca povestirile din camera 404 sunt tare iubite de public, si cu aceasta ocazie o sa istorisesc despre povestea bitterului suedez plasat pe fata. intr-o minunata zi cu soare, micuta 'ce culoare are sperma' (nu ma pot gandi la un pseudonim demn de purtatoare) ce se gandeste...ca ar fi mai bine daca ar incepe sa aiba grija de tenul ei, ca i-au aparut totusi niste cosuri si cum le-ar putea trata. asa ca, informata fiind din binecunoscutul, obsedantul si de bunici iubitul 'formula as' isi tranteste pe fata o solutie de bitter suedez (de fapt nu cred ca era in solutie, cred ca era asa...in stare pura) la un moment dat dupa cateva zeci de minute de stat cu bitterul pe fata i se umfla fata micutei, de arata ca un chow-chow fara blana. ajunge la spital de urgenta (cum altfel) moment in care descopera ca fata literalmente i se cojea si cadea strat cu strat, iar doctorul nu prea avea ce sa-i faca decat sa o unga cu crema...oh well, fericirea din cazul acesta a fost ca si-a revenit draga de ea, dupa o saptamana de uns si stat in casa, awa from sun and dust, ea ramanand cu o piele de cur de bebelus afterwards. minunat nu!? cum o sa mai aflu amanunte o sa incerc sa le expun cat de plastic posibil iar povestile mele o sa fie lipsite de rasul (ah, ce ras!!!) cu care isi acompaniaza toate povestile astea s.f.(pentru ca da, ea se amuza tare povestind toate asta)
in afara de aceste mici intamplari care imi condimenteaza viata, nu se prea intampla nimic. vad cu oamenii din jurul meu, prieteni vechi, se schimba, orasul cred ca ii perverteste, ii face mai rai si mai nepasatori sau dimpotriva, mai afectati. nu stiu ce sa mai cred. din nou a fost un weekend de milioane, imbunatatit numai de faptul ca a venit nicu de la cluj si a aduc cu el putina atmosfera din aia de liceu, de inceput de primavara, de 'unde-i yohanna ca s-o chinui un pic', si de 'ce te-ai fi facut tu fara mine, colegu tau de banca bun si iubitor'. da, si mi-e mi-e dor de liceu, si de fagaras primavara, si de muntii mei, si de biserica care se vedea pe geam, si de mirosul ala de acasa, de sarit garduri, de ore de mate...gata cu melancolia...
acum probabil o sa ma duc acasa (acasa...vorba vine...)o sa ma trantesc in pat, o sa adorm si probabil nu o sa mai fiu in stare sa ma ridic din pat pana maine, asta daca o sa ma incumet sa ma duc la cursul de mtcs de maine dimineata, doua oare de plictiseala siduca si de subliniat pe carte. pana maine oricum cine stie ce se mai intampla...