am trait multe momente frumoase. in fagaras si apoi in bucuresti (mai putine ce-i drept dar notabile, macar atat). la mare, la munte, in grecia si-n polonia, vara si iarna.
cand am intrat la liceu si lumea era a mea (nu pot spune acelasi lucru si despre intrarea la facultate), cand ne plimbam prin ninsoarea aia si zapada ne ajungea pana la genunchi si noi mancam ingetata, cand veneam la tine si ascultam compact, cand ai fost bolnava si gateai cartofi prajiti in fiecare zi special pentru noi, cand am mancat prajituri si-am baut sirop de chimen (sau ce era ala) la 4 dimineata intr-un subsol cu niste prieteni buni. sau atunci cand ne-am dus in singurul bar de rockeri din fagaras si tu erai sclipicioasa si eu imbracata in roz si toti pletosii aia se uitau crucis la noi, sau atunci cand dupa o zi intreaga de servit pe terasa mergeam in club rupte de oboseala. si atunci la mare, dupa combinatia noastra fatala de cola cu fanta, cand mergeam pe linia alba de pe mijlocul drumului si cantam 'i'm gonna soke up the sun' (sau cum s-o fi scriind soke ala), sau cand am fost la casute si ne-am inchis acolo in una dintre ele si-am pufait un pachet intreg de tigari ascultand chop suey? si dupa aia apartamentu din piata chibrit, cate a mai auzit si el. de la crizele de ras isteric pana la dezvaluiri cu lacrimi in ochi. si atunci cand am fost la mare exact acum doi ani pe vremea asta. imi si imaginez ce fete aveam, ca niste copii din aia care nu mai vazusera marea in viata lor. "mica alba!!!" si saracu patric, care se uita cu niste priviri pline de mila la noi. si toate camerele de camin in care am stat in astia doi ani jumate, cate au mai vazut si ele...mai stii cand stateam cu picioarele iesite aproape cu totul afara pe pervaz si fumam noaptea, si ma bucuram tare ca imi imaginam ca sunt pe terasa, si vantul imi falfaia printre degete. sau atunci cand mancam cartofi prajiti la pachet de la spring pe-o banca la fantana la universitate si n-am vrut sa ii dam lu tiganusu ala suc si ne gandeam ca o sa ne scuipe.
mai tii minte cand ai vrut sa schimbi asternuturile doar pentru ca nu erau portocalii? sau cand am mancat dimineata omleta cu biscuiti in loc de paine, si-am baut si un pahar de lapte, chiar daca mie nu-mi place laptele, dar nu vroiam sa comentez ca sa nu se rupa vraja? mai stii cand mi-ai adus buchetu ala mare de flori de ziua mea, si eu ma simteam asa de singura si parasita in orasu asta, si cand l-am vazut imi venea sa-ti sar de gat, dar nu se putea ca ieseam pentru prima oara in oras cu tine...?
mai stii cum era cand nu puteam sa-ti spun un cuvant, si tu iti tot cereai scuze ca vorbesti prea mult, dar asa esti tu, si venisei direct de la servici imbracata intr-un sarafan foarte trendy, si eu eram vai de capu meu si ma tot gandeam, uite ce tare e imbracata alex, si eu..? si acum? uite unde suntem acum :D
sau mai stii saptamana aia la timisoara in care nu am facut nimic altceva decat sa jucam remi, sa fumam si sa mai si plangem din cand in cand de frumos ce era si de tristete pentru ca stiam ca n-o sa ne mai intalnim noi cu asa ceva...si cand s-a intors mama ta de la mare si a gasit doua subnutrite, care se hraneau cu ursuleti haribo si paine cu unt toata ziua. dar macar s-a intors intr-o casa cu o perdea curata la bucatarie pentru ca tocmai o spalaseram ca sa nu mai puta a fum...:) si de atunci nu ne-am mai vazut, si mi-e dor rau de tine
ah si cate as mai scrie...

nu ma mai suport! ascult doar melodii soptite poate or sa ma aduca mai apropae de visele mele, care sunt asa de multe in ca nu stiu ce sa ma mai fac cu ele. dorm prea mult. mi-e foarte sila sa ma duc la scoala in ultimul timp. cum e posibil ca dupa doi ani si ceva de facultate sa pot sa numar pe degetele de la o mana persoanele cu care chiar vorbesc? acasa nu fac nimic. ma tot conving in fiecare zi (de fapt incerc) sa ma apuc de citit serios dar apoi imi revine gandul cu 'mai e timp' si ma las pagubasa.
ieri intr-adevar a fost o zi plina, cu facultate, cursuri, seminarii, chiar si o conferinta (duamne dumnezeule!), cafele in oras cu fetele, cartofi prajiti la resou! acasa (incredibil) si azi ma simt ca si cum as fi fost batuta 5 ore cu ranga in cap.
imi doresc sa vina cineva la mine si sa-mi zici 'stai linistita, n-ai luat-o pe campuri, esti inca normala' pentru ca eu simt ca o iau razna in fiecare zi tot mai mult.

maine dimineata o sa fim straini...

Toamna îmi ineaca sufletul în fum...
Toamna-mi poarta în suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale leganare...

Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai să-mi intinzi
Bratele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata deznadejde pasii nostri mâna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca un vant ce-nvarte usa din tâtâna...

Maine dimineata o să fim straini,
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, în gradini,
Se rotesc fuioare vestede de ceata...

Si-ai să stai tacuta cum am stat si eu,
Când mi-am plans iubirea destramata-n toamna,
Si-ai să-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri catre zari indeamna.

Pe când eu voi trece sub castani roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or să mi se stinga pasii cadentati -
In nisip, scrasnita, lasa remuscare...

dans - nicolae labis
(cam cu asta mi-am umplut eu zilele, numai ca era cantata de tudor gheorghe)

azi am spalat nite farfurii verzi cu mainile mele cu unghii albastru electric. apoi mi-am permis sa fumez tigarile mele portocalii si sa beau o licoare de culoarea chihlimbarului (ca doar de, facusem o graza de treaba). am lipit niste postere galbene si albastre pe peretele nostru alb, poate, poate s-or acoperi petele negre. (si chiar s-au acoperit) si apoi mi-am vopit parul rosu rubiniu ca sa fie meniul complet...
a...si acum, in timp ce-mi beam licoarea din cana mea cu elefanti violet (si fumam din nou tigari portocalii) m-am grabit sa-mi scriu idelile astea minunate...in apropierea unui desktop azuriu :D

feel as empty as a drum...

m-am trezit intr-o dimineata si eram straina, nu ma mai recunosteam, parca nu eram eu. de atunci cred ca am inceput sa ne despartim, pachetul de tigari era gol si stiam ca nimic nu o sa mai fie la fel. n-as putea spune cu precizie in ce dimineata a fost asta. as vrea sa fi stiut, sa-ti spun si tie, ca sa stii. asa ca acum stau aici si sunt constienta ca nu mai sunt eu cea dinainte. si nici nu cred ca voi mai fi vreodata. eu m-am obisnuit cu gandul asta insa nu sunt sigura daca imi place sau nu ceea ce am devenit. nu simt ca stiu mai multe sau ca am evoluat. simt doar ca nu mai sunt eu.
ma ascund dupa diverse masti, diferite, alta in fiecare zi. ma oboseste uneori lucrul asta dar ma face sa ma recunosc, dintre toate mastile sa o aleg pe cea adevarata. nu e sanatos, stiu, dar nu ma pot abtine. trebuie sa arborez o masca mai fericita decat sunt eu cu adevarat pentru ca altfel o sa cad in haurile depresiei si mai adanc decat sunt acum. si nu-mi mai doresc.
insa oricat de straina m-as trezi in diverse dimineti (cred ca ploua atunci) esenta este aceeasi. eu sunt tot eu. nu pot sa mint (da!), pun prietenia pe primul loc (am observat asta mai nou), incerc sa ma adaptez cu greu la lumea asta in care traim (nu sunt eu facuta pentru asa ceva dar macar incerc), traiesc in vise si iluzii (foarte nesanatos) si uneori, din prea multe emotii si sentimente nu mai ramane nimic, am sufletul gol, gol de tot. uneori ca de exemplu acum...