marți, iunie 12, 2007

i carry it, your heart. i carry it in my heart...

stiu ce sunt. sunt o femeie care are rabdare. astept...daca peste zece ani o sa te hotarasti sa bati la usa mea eu o sa-ti deschid zambind. pentru ca iert dar nu uit. nu uit pentru ca nu pot. nimeni nu uita. nimeni nu poate sa uite. as vrea sa pot sa iert si sa uit. o data cu iertarea mea sa vina si stergerea amintirii neplacute. dar nu se poate. e inevitabil sa ma framant si sa-mi fac probleme, dar cu toate astea iert. si mai apoi reflectez. s-ar putea spune ca iert inainte de toate, si lucrul asta ar putea fi adevarat. nu se intampla de fiecare data la fel, dar de cele mai multe ori iert. asa ca astept, iert si imi aduc aminte. tot peste zece ani daca o sa te hotarasti ca vrei sa vii cu mine o sa ma gasesti tot asa, in toiul unei amintiri, dar o sa poti spune ca ai constiinta impacata pentru ca te-am iertat. si tu n-o sa stii niciodata...si poate asta e raspunsul. n-o sa vezi niciodata gandurile mele de aici. si asta e bine, pentru ca, in afara de gandurile astea ti-am oferit tot, tot...m-ai fi lasat lipsita de orice daca ai fi acceptat oferta mea de atunci. cred ca e mai bine ca nu ne-am complicat prea mult vietile si am lasat totul sa se destrame. dar presimt ca in loc sa ni le fi complicat atunci, cand era mai simplu, stiam mai putine, fiecare dintre noi, incercam si facem tot posibilul sa le complicam acum, sa intram in labirinturi de cuvinte din care nu putem iesi, intelesuri duble, metafore complicate, intrebari retorice sau lasate inadins fara raspuns...cred ca am face bine sa ne potolim. sau...sa riscam?

0 comentarii:

 

Excess | Creative Commons Attribution- Noncommercial License | Dandy Dandilion Designed by Simply Fabulous Blogger Templates