utopia...

asa...
am ajuns in bucuresti, dupa cum spuneam...in regie totul e ca intr-o statiune si daca mai puneam la socoteala faptul ca mananac la cantina e exact ca la mare(mai mult sau mai putin)
primul curs de astazi n-a fost, ca de fapt era seminar si logic n-a avut cum sa se tina seminaru de MTCS(metode si tehnici de cercetare sociala:P) daca nu fusese cursul candva inainte, right? a urmat acelasi curs de MTCS, o chestie interesanta despre cunoasterea comuna si cea stiintifica, pentru inceput. a urmat psihologie sociologica, sau psiho-sociologie sau sociologie psihologica or whatever, o chestie la fel de interesanta despre diferentele dintre individ si societate, la fel pentru inceput. am descoperit minunata chestie ca am nevoie de nenumarati bani daca vreau sa ma documentez pentru chestiile astea, ca la curs mare lucru decat vorbarie nu e, adica ceea ce e si natural sa fie. cartile inseamna bani, si ele e multe(a se observa nota sarcastica din glas) in fine, trebuia sa mai fie si inca doua seminarii dar n-au fost din motivele enumerate mai sus. asa ca...dintr-o zi catre trebuia sa tina de la 8 dimineata pana la 6 seara, au ramas doar 4 ore de vorbarie si introduceri. nimic de comentat in privinta asta, mie imi convine:>(exceptand faptul ca a trebuit sa ma trezesc la 6 jumate ca sa si ajung la timp)
tin din nou sa multumesc oricui ma va asculta pentru minunata camera de camin si minunatele colege de camera, care btw is nice, si ne intelegem ok, pana acum n-am intrezarit nici un motiv de conflicte(si in plus una a si plecat acasa deja:>)
am mai descoperit ca la facultate orele sunt lejera, ma rog orarul de fapt. in saptamanile pare am 4 zile libere pe saptamana(adica weekend plus inca doua) si in cele impare trei(la fel, weekend included)
per ansamblu totul e ok, exceptand bineinteles nelipsitul dor...
vorbeam mai demult de inceputuri 2 in 1. ei bine, inceputul a fost si culmea e ca aceasta chestie(pe care numai relatie nu o pot numi, prea pompos, prea plin de perspective) rezista. nu stiu cum, dar rezista. lucrul cel mai rau e ca acum am de cine sa imi fie dor de acasa, lucru la care nu ma asteptam...partea cea mai funny e ca atunci cand eram acasa totul era pe slow motion(chiar rewind as putea spune) iar acum totul merge pe fast forward...ain't that wierd?
am o pace sulfeteasca ciudata. in afara faptului ca sunt obosita totul e bine. nesperat si neasteptat de bine. singuru lucru care ma enevreaza e ca imi ia doua ore ca sa ajung la andre in agronomie, a si ca raman singura in weekenduri. damn, ce comod e sa stai aproape de bucuresti...