oh boy oh boy!
in sfarsit am reusit sa ma mobilizez si sa ma deplasez pana la cel mai apropiat icafe pentru a posta minunatele ganduri si idei, care lipsesc cu desavarsire i might mention. traiesc intr-un somn continuu decand am ajuns in bucuresti, si anume duminica seara. azi spre dezamagirea generala am adormit la minunatul curs de psihologie sociala. se vorbea despre comportamentul colectiv, subiect captivant insa nu indeajuns pentru mintea mea obosita.
am descoperit ca am niste colege de camera who really care. ieri cum a fost ziua subsemnatei(da, in sfarsit am implinit mirifica varsta de 19 ani) au venit ceremonioase cu un minunat tort cu frisca si ananas, spre deliciul spectatorilor (aka eu plus cateva colege de palier:P) and we ate cookies and drank juice:D
exceptand fericitul eveniment de ieri sunt groaznic de somnoroasa si plictisita. nu sriu de ce. probabil din cauza ca am lasat acasa some isues. insa nu ma gandesc numai la asta, ciudat, m-as fi asteptat sa o fac.
am descoperit azi ca oamenii de pe strada, din metrou and so on are little robotz. privirile lor nu ma incanta delooc, sunt tristi, obositi si plictisiti. observam vreo asemanare?
acestea fiind spuse se preconizeaza un weekend inaltator. o sa raman in bucuresti sa lancezesc si am planuri marete de a-mi spala some of my clothes:) sper numai sa se trezeasca the biciz si sa mergem undeva sa topaim cuz o sa mi se atrofieze creieru...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
La Multi Ani! Lumea din bucuresti e monotona si obosita si gri si satula si etc...din pacate, toti ne integram in griul asta
but but but...ii trist. oamenii is tristi, preocupati. at least i try to smile...
zambeste cat mai poti...maine o sa fie mai rau...e bine daca poti sa zambesti, try to keep the smile 4ever!
maine o sa fie mai rau cuz am cursuri. de o vreme incoace incerc sa nu ma gandesc la adevaratele motive de tristete sumbra. nu stiu daca e doar o faza de negare sau e un lucru bun...
maine o sa fie mai rau pentru ca o sa-mi fie si mai dor, pentru ca o sa-mi dau seama tot mai mult de tot realismul care ma inconjoara and so on...and again, prefer sa nu ma gandesc...
nu te gandi, zambeste...viata e frumoasa atata timp cat tu o vezi asa (cred...). oricum, bafta cu facultatea si cu dorul ala ;)
Trimiteți un comentariu