vineri, octombrie 28, 2005

sclipiri

afara e o toamna minunata. poate cea mai frumoasa din cate am trait pana acum. fiinta mea e un zambet continuu. parca nu ma mai atinge nimic. imi pare rau numai ca am ramas singura weekendu asta. in fine, singura e numai un mod de a spune. o sa ne intalnim mai tarziu si o sa ne aducem aminte de anii ce au trecut. (prea repede)parca timpul nu mai are nici o valoare. soarele il face se se comprime si sa se dilate, trece nesimtit, nevazut, neauzit. pacat numai ca linia melodica de aici nu corespunde cu starea mea de spirit.
daca il privesti in ansamblu bucurestiul e frumos toamna.bine ca nu ploua. ploaia ma face sa ma transform. sa ma umplu de noroi, in suflet si pe ghete...vremea asta ma face sa ma gandesc mult la mine, la sufletul meu, la tot ce (mi) s-a intamplat. din nou, privita in ansamblu viata mea nu e chiar atat de rea precum m-am asteptam ca o sa fie. prezentul de fapt e plin de nonsensuri, de paradigme si teorii. macar invat ceva ce imi place. adica nu invat dar macar mi se aduc la cunostiinta anumite chestii. stiu ca ele exista si o sa pot vorbi despre ele o data si o data (de preferat in sesiune:>)
a trecut foarte mult timp decand am fost in stare sa spun ca soarele imi patrunde in suflet, si ramane acolo. de fapt e acolo de cateva zile. a trecut mult timp decand mi-a placut mai mult ziua decat noaptea. acum parca nu ma mai pot satura de lumina, de raze, de straluciri. eu care eram the ultimate fiinta nocturna. eram constienta ca o sa ma schimb. dar nu ma gandeam ca din fiinta sumbra si intunecoasa (in fine, vorba vine) o sa ma transform intr-o iubitoare de lumina.
multe intrebari fara raspuns, multe chestii inexplicabile...sper numai sa nu ramana asa for ever and ever

1 comentarii:

Anonim spunea...

he heee! Ce bine e sa te gasesc zambind!

 

Excess | Creative Commons Attribution- Noncommercial License | Dandy Dandilion Designed by Simply Fabulous Blogger Templates