sweetest perfection

Marti, 27 decembrie, 12:20 noaptea
Nu pot sa cred. Din nou a trebuit sa ma uit pe calendar sa vad in cat suntem. Cred ca o sa mor. De plictiseala, de inactivitate, de tot! Ce se intampla cu mine?! Parca nu mai am nici un sentiment, nu-mi mai tresare inima de la nimic, sunt calma, prea calma, ‘sunt abur, neant…’. E clar. O sa mor.
Duminica seara am fost la Andre sa ne uitam la The island. Foarte interesant, il mai vazusem. Culmea a fost ca mi-a placut chiar si a doua oara. Destul de patetic daca pot sa ma laud ca intr-o zi am vazut The island a doua oara…
Luni, 26 decembrie am fost la Cincsor, ca in fiecare an. Dar spre deosebire de alti ani a fost groaznic de…si acum cuvantul cheie…da! Ati ghicit! Plictisitor!! Baut vin, ascultat muzica, povestit lucrui lipsite de importanta, stabilit lucruri despre revelion, uitat la un film tipic american, plin de clisee (el o intalneste accidental pe ea ca pana la final sa sfarseasca impreuna) venit acasa. Punct. Macar am stabilit ca facem revelionul intr-un minuscul apartament. Nu ma deranjeaza atata timp cat baia este incorporata in minusculul apartament. Si cu ocazia acestei propozitii am epuizat si suiectul new year’s eve…
Azi nimic notabil. Am luat un minunat pranz in familie, noi plus bunicamea. Mancat, baut, venit acasa. Mai mult decat sa stau la televizor toata ziua si sa zac in pat n-am facut pentru ca iesirea de asta seara cu Andre nu se pune. Cred ca starea de ‘mi se rupe’ e transmisibila. Adica si ea o poseda. Nu stiu ce se intampla. Am capatat noi ‘fite de Bucuresti’? s-a schimbat lumea in asa hal? Am vazut cum e in alte parti si ceea ce e aici nu ni se mai pare interesant? Chiar nu inteleg. Cred ca ma tampesc pe zi ce trece tot mai mult, nici sa scriu o fila de jurnal ca lumea nu mai pot…singurul lucru care ma mai invioreaza e ca vine Bia joi…macar atat.

uuu...postul cu numarul 50, oh boy