poate gresesc, poate nu esti tu...

si daca as trage linie si as spune 'pana aici!'? daca as reusi sa-mi iau inima in dinti si as spune 'merit mai mult!'? daca as fi constienta de ceea ce pot, de ceea ce vreau?
m-am gandit ca ar trebui sa astept, poate fluturasii din stomac s-au speriat doar si o sa apara ei, poate la un moment dat o sa mi se inmoaie genunchii atunci cand o sa te vad...poate povestea noastra obijnuita o sa se transforme intr-o poveste frumoasa, poate o sa fie si ceva special pana la urma. de ce ma complac?! de ce nu-mi revin?!
e trist ca mie nu imi pasa, ma transform in nu stiu ce....as vrea sa stiu...
in alta ordine de idei, visez din ce in ce mai ciudat, visez ca sunt la mare, ca vantul imi suiera in urechi si amanuntele sunt esentiale. orice scoica, orice fir de nisip, culoarea verzuie a marii, senzatia de apa inghetata pe picioarele obosite de atatea drumuri citadine, atatea trepte urcate de la metrou, pofte nebune, zambete intinse pe toata fata, nisip sub unghii, o tigara fumata de vant, pescarusi care plang, siguranta ca prietenii chiar exista si (incredibil) sunt palpabili, nostalgie, amintiri, fericire...multumesc :>
poimaine ma intorc in bucuresti, poimaine o sa imi plang din nou amarul intr-un tren prea plin, poimaine o sa adorm iar la o ora neomeneasca in patul meu din camin, poimaine o sa ma transform din nou, in altceva...