luni, ianuarie 30, 2006

you don't seem to know, seem to care, what your heart is for...

mi-am uitat si useru de cand n-am mai postat...
in bucuresti ii minunat. in fiecare zi ma trezesc cu o pofta nebuna de invatat, care din pacate nu persista pana seara asa ca sfarsesc intr-un stadiu avansat de sila, cu care si adorm...si in fiecare dimineata la fel. trebuie sa anunt universul ca la primul meu examen in calitate de studenta am luat 10 (zece)... :>, da, merit aplauze.urmatoarele doua note nu cred ca o sa fie atat de stralucitoare dar ma multumesc cu oricat, nu sunt greu de multumit. azi am ruesit sa-mi inec lenea in cola si sa ma imbrac pentru a veni la net (ce-am ocolit cacofonia de data asta). cea mai mare problema e ca pe mine ma doare ochisoru si aici pute, si nici macar gigantica pisica portocalie nu mai salasluieste aici...trist...
mi se pare ca vine primavara, adevarul e ca nici n-am mai iesit din casa ziua de ceva vreme...ma pleznise saptamana trecuta un nebun dor de ce obisnuia sa fie viata mea, si nu mai e, evident. mi-e dor sa fac lucrurile pe care le faceam inainte...inainte ca totul sa se schimbe, total, ireversibil si nu stiu daca in foarte bine. acum...nu ma plang, totul imi merge bine (sau aproape totul) si nu exista probleme majore, dar...
povestea continua in camera 404 de la etajul 4. mitzu si radu sunt si ei prezenti in viata lor, in visele lor, in tot. ma simt ca si cum ar fi prezenti si in viata mea de la atatea detalii povestite (care by the way nu ma intereseaza in mod deosebit) cred ca camera (ah, cacofonie) are ceva...predestinat. toate trei ne-am despartit de prietenii nostri inainte de craciun (cata cruzime) si acum ne plangem de mila in grup. trist...

0 comentarii:

 

Excess | Creative Commons Attribution- Noncommercial License | Dandy Dandilion Designed by Simply Fabulous Blogger Templates