mi-am adus aminte de o poveste, cred ca am mai scris-o aici dar o privesc cu alti ochi acum.
eram in ultimul an de liceu, in fagaras si ma intalneam in fiecare zi de marti, in drum spre profesoara de romana cu un baiat. bine, ma intalneam e mult spus. treceam unul langa celalalt pe strada, uneori ne uitam unul in ochii celuilalt, alteori nu, uneori ii simteam umarul cum trecea langa al meu pe strada, alteori zambeam.
uneori cand ieseam pe geam il vedeam cum trece pe strada. mai intotdeauna in timpul in care il vedeam ascultam o melodie sugestiva. ca intr-un film asa...cam un an de zile a durat toata povestea asta, pana am dat bacu. pana s-a terminat visul si a inceput realitatea. si il chema ionut, ca pe mine uneori :) si nu era deloc asa cum mi-l imaginam eu, si mintea. avea povesti intr-adevar si vise dar prea ascunse.
povestile nu se intampla ca in filme, dar macar ma bucur ca se intampla.
mai vorbesc si acum cu ionut, dar nu ne mai intalnim accidental pe strada si nici cand ies pe geam nu mai am nici o sansa sa-l vad. imi pare un pic rau pentru lucrul asta, trebuie sa-mi gasesc un baiat din asta cu poveste...
Recordul pentru cea mai scumpă mașină vândută
Acum 2 zile
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu