imi tot vine sa oftez. nu de tristete sau de suparare. imi vine sa oftez asa, din lipsa de aer, imi vine sa oftez ca sa fac totusi ceva, sa nu mai zac in letargie.
saptamana asta sunt singura, weekendul asta am fost singura. m-am intors vineri de la serviciu si am ramas acasa pana azi dimineata cand am plecat din nou la serviciu. sufletul meu a fost insa la mare si la munte. la munte n-a avut semnal pe telefon dar banuiesc ca in concediu nu prea isi tine nici el telefonul deschis. si in creierul muntilor chiar daca ai vrea si tot n-ai putea sa trimiti vreun mesaj de amor si de dor sufletului ramas acasa, singur. n-am putut sa plec si eu in creierul muntilor pentru ca bocancii imi lipsesc cu desavarsire, pentru ca dintr-un motiv sau altul nu prea puteam sa stau in cort o saptamana, chiar daca mi-e dor tare de munti. pe de alta parte, muntii unde a fugit sufletul meu nu sunt muntii mei, pe care ii vedeam pe geam de acasa, asa ca cred ca e bine...n-o sa ma sting de dor. in fiecare seara se intoarce (el, sufletul) si atunci ii povestesc ce-am facut peste zi, ce-am simtit, cat mi-a fost de dor.
sufletul meu de la mare (ah, cate suflete, unde sa mai incapa toate?) a fost fericit. a lasat toate problemele in bucuresti si s-a infipt in soare si nisip 2 zile. a ascultat muzici frumoase si adevarate si le-am ascultat si eu cu ocazia asta. mi-a placut tare sa ascult muzicile de la 250 de kilometri departare la 2 noaptea din intunericul din camera mea. am visat mai frumos apoi.
saptamana asta si gata. dupa saptamana asta o sa inceapa un fel de vacanta, nici nu stiu cum sa ii zic. pregatiri, cumparaturi, plecari.
e prima vara in bucuresti, e prima vara fara vacanta, e prima vara cu povesti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu