trebuie sa ne luam viata in propriile maini ca sa ni se indeplineasca visele nu? trebuie sa luam hotarari irevocabile, peste care sa nu trecem orice ar fi, trebuie sa avem curaj sa facem ca sa nu sfarsim doar cu vise, fara realitati, fara certitudini.
acum ceva vreme m-am pierdut. am zacut asa un timp, intr-o letargie bolnavicioasa si neagra, intr-o gaura din care aveam impresia ca nu o sa ies niciodata, intr-o viata fara initiative, imbibata de o rutina cenusie care sfarama tot in cale. nu mi-e mult mai bine acum, si nici nu reusesc sa-mi dau seama care a fost momentul exact ce m-a facut sa cad, dar macar am reusit sa recunosc. sa-mi dau seama ca mai bine n-o sa-mi fie daca o sa continui asa. sa nu mai astept sa se intample si sa incerc eu sa fac sa se intample. orice. ceva.
numai ca nu pot sa ma transform peste noapte intr-o persoana volubila si activa, nu pot sa-mi insuflu eu mie vointa si putere. nu pot dintr-o data sa transform grauntele de pragmatism pe care il am in ceva tipic mie. la fel cum nu pot sa-mi schimb sistemult de valori sau cum nu pot sa renunt la sperantele si visele care m-au adus unde sunt acum. la fel cum nu ma pot opri din asteptarea asta continua. nu pot sa ma abtin sa nu astept sa se schimbe ceva in bine, sa ma opresc din plansul asta de mila, chiar daca sunt singura, chiar daca mi se pare ca nu ma potrivesc cu nimeni, chiar daca n-am reusit sa gasesc pe cineva care sa-mi asculte povestile sau caruia sa pot sa ii spun povestile mele...
insa o sa incerc sa fac ceva ca sa mi se indeplineasca visele. cumva, cum stiu si eu sa fac, cum o sa ma pricep. sper sa am noroc, sper sa nu ma las pagubasa prea curand, sper sa reusesc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
dar esti volubila si puternica si nu stiu persoana care sa merite mai mult sa fie ascultata si careia sa pot sa-i spun mai mult..si esti portita mea spre lumea aia cu povesti si rochii lungi si magie si te iubesc
si eu te iubesc :)
Trimiteți un comentariu