mai ramai putin

m-am mutat cu surle si trambite in minunatul camin p8 din si mai minunata regie. da, e curat si frumos pentru ca e nou, nu pentru ca ar fi fost cine stie ce ingrijit. inca asteptam mese, scaune, etajere, chei la usi, net si alte chestii trebuincioase traiului. e minunat sa poti tasta la propriul tau comp, intr-o camera cu birou si covor pe jos.
cred ca de data asta povestirile din camera 113 de la etajul 1 (da, am evoluat) nu or sa mai fie atat de picante dar sper din tot sufletul sa fie mai dese. saptamana viitoare la un moment dat acest calculator va fi transportat cu tot tam-tamul de rigoare in capitala spre a-mi servi drept companion pentru anul universitar 2006-2006. in rest e mare plictiseala. la scoala si acasa. am terminat terminat portretul lui dorian grey, si sunt aproape gata si cu jane eyre. foarte frumoasa carte. am citit-o pe nerasuflate. am reusit performanta de a citi aproape 100 de pagini din 'sinconismul european si cultura critica romaneasca" de badescu. groaznic. am trecut prin chinurile facerii pana am reusit sa inteleg ceva din ea. culmea e ca profu e un om chiar normal, care preda cursuri normale, ce-i drept cam pline de informatii totalmente noi si numeroase, care nu pot fi asimilate tocmai cum trebuie intr-un curs de o ora jumate.
saptamana asta...am incercat sa ma tin de cursuri. joi am mers la interviu la boom tv pe calea floreasca, azi dimineata m-au sunat sa-mi zica ca 'i got the job' si saptamana viitoare sa ma duc sa semnez contractul. happy, happy, joy,joy.
acest minunat sfarsit de saptamana va fi incununat de sarbatorirea celor 20 de ani ai mei, inca neimpliniti, dar familionul a zis sa profite de situatie dat fiind faptul ca marti aka 24 octombrie o sa fiu in bucuresti.
n-am trait nici un sentiment iesit din comun si am reusit sa racesc. am beneficiat de bunavointa unora si acum am firgider. hi.hi. in restul timpului care imi ramane intre citit porcarii pentru scoala, beletristica minunata, scoala si bere ma conversez cu muncitorii care se perinda pe la noi prin locuinta astfel incat unii au ajuns sa-si puna mainile in cap si sa exclame 'iarasi tu!' cand eu le deschid tacticoasa usa modulului. asta e, pana nu-mi vad camera locuibila nu o sa scape ei de mine. am zis, am spus.