you're still you...

gata, m-am hotarat. o sa scriu o insemnare pentru blogul meu. acum. da.
uneori e nevoie sa echilibrezi balanta, pentru ca, nu-i asa, dupa ras vine plans. (nu stiu de ce e necesar si obligatoriu, dar cica asa e natural) ei bine, balanta a fost echilibrata, dupa ras a venit plans. si acum? ce sa mai fac acum? what to to, oh, what to do? sa astept sa ma transport din nou cu catrafusele la bucuresti? nu, nu astept asta. vara asta a fost plina de un fel de copilarie pe care nu am simtit-o pana acum, dar am stiut ca este vorba despre copilarie. ar trebui sa mai citesc un pic, sa termin macar una din cele trei carti incepute. ultima e viata pe un peron de octavian paler. ma induioseaza intr-un fel. ma captiveaza si ma intristeaza.nu stiu. mai am agonie si extaz de irving stone, inceputa din sesiune dar nu mai am chef sa citesc despre michelangelo acum, poate altadata. si a treia dar nu cea din urma e portretul lui dorian grey de oscar wilde, inceputa in saptamana aia magnifica de practica, neterminata nici pana in ziua de azi. rusine sa-mi fie. intre timp am citit transpotting, o carte plina de filosofiii. prea plina pentru gustul meu. daca tot ce era scris acolo ar fi fost transmis intr-o varianta mai putin agresiva, poate as fi gustat-o mai cu placere.
da...cred ca sunt linistita. in general. mai exista si cazuri extreme. azi de exemplu...dar nu o sa povestesc despre azi. nu trebuie sa ii dau importanta. azi poate fi sters. delete it.
in curand va trebui sa dau buzna din nou in realitate. nu-mi doresc. anul trecut in bucuresti a inceput cu nemarginita mea dorinta sa ma transform intr-o fiinta draguta si sociabila. am facut eforturi supraomenesti (pentru mine) ca sa fiu vorbareata. am reusit intr-o oarecare masura sa ma apropii de niste oameni. cred ca imi place de ei asa ca a meritat efortul. cred ca au vazut dincolo de masca mea impusa si nu or sa se indeparteze cand or sa vada care e situatia de fapt.
anul asta implinesc 20 de ani. cred ca 17 mi-a placut cel mai mult. avea o savoare aparte. nu cred ca imi place sa vorbesc despre asta. o sa fiu o 'tanara' (bleah) de 20 de ani, care incearca sa-si gaseasca viitorul in bucuresti. sper sa-l gasesc numai...
as vrea sa pot sa povestesc astea doua saptamani din timisoara. nu pot azi. sunt prea proaspete. poate ca totusi am sa rezum totul in perdele galbene, in tihna din intrarea plantelor, in harta orasului din pavaj (si totusi, eu zic ca seamana mai degraba cu un canal :>) prietenie tihnita, strafulgerari, flashbackuri, roscat, frunze...te iubesc...