cred ca sunt trista...ieri am fost un pic cu gandul prin alte parti, dar azi pot spune cu siguranta ca sunt trista. n-am un motiv anume. sunt pur si simplu trista. e o stare din aia cand afara ploua, si eu stau si numar picaturile de ploaie, si fumez si ma uit cum se pierde fumul in aerul din camera, si mintea imi zboara peste tot, si descopar probleme noi, pe care nu stiam ca le am. numai ca acum nu ploua, eu nu fumez...si problemele sunt tot alea, nu sunt noi. stiu ca le am.
incepe sa ma streseze tot mai tare faptu ca habar n-am cum si cu cine o sa stau la bucuresti. bucurestiul de fapt ma streseaza din ce in ce mai tare. adica...orasul imi place, viata de acolo imi place, dar nu-mi place ca va trebui sa plec iar de acasa. sentimentul de 'acasa nu o sa mai fie la mine acasa' din nou ma bantuie. iar o sa ma simt ca naiba in prima luna de stat acolo. o sa fie al doilea an cand de ziua mea nu o sa fiu acasa si da, o sa fiu relativ singura...deprimant.
zilele astea am ascultat intr-una coldplay, katie melua si norah jones, am iesit la suc, am baut cafea dimineata, m-am uitat la filme...am facut tot ce mi-a stat in puteri sa nu ma gandesc, la nimic. nu vreau sa ma mai gandesc. eu imi fac de obicei o mie de ganduri, despart firul in patru de mai multe ori daca se poate. acum insa mi-am dat silinta sa nu ma gandesc decat la trivialitati, numai la blugi si la bucle daca s-ar putea...
And I could write a song
A hundred miles long
Well that's where I belong
And you belong with me
And I could write it down
And spread it all around
Get lost and then get found
or swallowed in the sea
cred ca de azi o sa incep sa ma gandesc...si o sa fiu trista. nu ma pot abtine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
nu poti sa ii poruncesti tristetii. si cred ca prin faptul ca ai incercat sa nu fii trista tot ai fost, pentru ca ai acceptat si posibilitatea asta si mai mult, ai incercat s-o respingi
da, mi-am acceptat conditia. am mai scris eu o data ca eu niciodata n-am facut extraordinar de bine. asadar ii in natura mea ca in perioada asta sa fiu trista...so be it.
thinking never hurt no one. ;)
tristetea de dinaintea independentei este la fel de inevitabila pe cat este si inutila. nu fi trista, nu mai teoretiza si nu anticipa! o sa fie frumos, ai sa vezi! sau daca nu frumos, atunci imprevizibil, surprinzator si sarmant :)
cand vii incoace?
stiu ca o sa fie imprevizibil, surprinzator si chiar si sarmant. anul trecut nu a fost atat de rau precum il zugravesc eu, numai ca din cand in cand mai dramatizez si eu:)
in alta oridne de idei, duminica o sa ajung si o sa locuiesc probabil intr-o cutie portocalie in fata facultatii :)
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
Trimiteți un comentariu