atac de panica la rasa urbana

gata. gata sesiunea, gata bucuresti. gata.
n-am mai postat de atata vreme incat nu imi mai pot pune in ordine ideile. daca o sa fie ceva haotic, fara inceput si fara sfarsit o sa fie ceva natural.
ultimele doua luni au trecut teribil de repede, poate si din cauza ca in fiecare saptamana am facut cate ceva. episodul cu marea l-am povestit, episodul cu tatuajul de asemenea. din seria 'ce am mai facut in weekend' am fost la deftones si am trait un orgasm de o ora jumate si un preludiu de 5....cred ca daca ar mai veni deftones de inca 5 ori as da aia 600 de mii fara sa clipesc...deloc. adevarul e ca atunci cand am dat un milion doua sute pe doua hartiute albastre imi cam tremura mana dar acum, sincera sa fiu si cu mana pe inima pot sa declar ca o meritat toti banii. primii or fost unii din cluj, nu-mi aduc aminte cum ii chema, imi era tare drag de accentu lor si or cantat binisor. dupa aia or venit IPR, stilu clasic, tacere si resemnare, blalala. un lucru care m-o frapat or fost subscribe, de nu stiu unde (adica nu din romania) care m-or impresionat intr-un sens pozitiv. foarte dragut. la coma toata lumea o urlat, si stiu ca 'dragut' nu e chiar un cuvant potrivit da mie una mi-a placut. la point plank deja nu mai puteam sa fiu atenta, eram prea surescitata. la 9 jumate or so or aparut si deftones, am stat relativ aproape de scena, am absorbit fiecare sunet si acord, am fos in extaz si am ajuns din nou pe pamant. mi se pare ca daca vorbesc/scriu prea mult despre asta o sa-si piarda din farmec. 2500 de persoane au cantat passenger pe o singura voce (cred ca nu prea auzeam eu minunat). noaptea a fost pe tocuri de adevareatelea de data asta. nu-mi vine sa incei discutia despre deftones, oricum eu ma asteptam sa vina mult mai putina lume si cu toate ca am fost putini (adica nu existau termeni de comparatie intre 45000 la depeche si 2500 aici) pot sa zic ca am fost fericita...da,da, fericita. si nu m-am intristat nici cand metrou din tineretului nu mai circula la 11:20 si nici cand in taxi urla ceva despre printesa lu ala care canta si ah, vai, dureri de corason.
in alta ordine de idei, tot intr-un weekend din luna iunie am fost la nunta, cea mai tare nunta la care am fost ever. adica o nunte la care a cantat bob marley cu no woman no cry nu poate sa fie altfel decat tare. dupa incursiunea la biserica noastra ortodoxa, am fost si la protestanti, lucru care m-a marcat, simplu si la obiect, plin de intelesuri si de zambete, relaxat...nu o sa incep discutia 'de ce la ei e altfel, intr-un sens bun, decat la noi?' pentru ca deja nu mai are rost. cam astea au fost cele doua mari evenimente, exceptand tatuaju, care si acum ma binedispune...
despre minunata sesiune si minunatele mele sentimente si depresii intr-un post viitor