vineri, septembrie 25, 2009

i am game.

ma tot feresc. pentru ca tot ce fac pare gresit. e gresit sa te entuziasmezi prea tare se pare. e gresit sa speri sa se intample lucruri bune. esti prostut daca faci asta, naiv. trebuie sa fi realist, sa intelegi ca lumea e rea, ca nu trebuie sa ai incredere.
mi-as dori sa am mai multa imaginatie. sa pot sa scriu si despre altceva nu doar despre ce mi se intampla mie. dar nu pot. nu pot sa inventez cuvinte care nu sunt ale mele, si-mi pare rau.
am avut asa multe vise care mi s-au spulberat in ultimele doua luni. nu mai stiu ce sa mai zic, ce sa mai visez. daca ideea generala de pana acum a fost sa nu deranjez prea multa lume, sa fie totul bine pentru toata lumea, sa ascult, sa fiu flexibila, cred ca nu mai e valabila. pentru ca am impresia ca am devenit invizibila. asta esti atunci cand astepti sa sune telefonul si sa fie oricine, nu conteaza cine, si el sa nu sune nu? sau atunci cand intri intr-o camera cu oameni si nimeni nu-ti zice nimic? cand se intampla ca in unele zile sa vorbesti vreo 20 de minute la telefon si asta sa fie putina conversatie din ziua respectiva. atunci esti invizibil nu? sau singur, depinde cum vrei sa o iei...
am clacat pe ultima suta de metri. m-am gandit si m-am razgandit apoi. sunt obosita tare, si psihic si fizic. si mi-e sete, tot timpul mi-e sete dar nu ma mai racoreste nimic. si afara e o toamna asa de frumoasa si nu pot sa o savurez nici macar cu varful limbii, nu pot sa o simt nici cu buricele degetelor.
si atat am asteptat feti frumosi si ilene cosanzene negand lucrul asta ca m-am saturat. da, astept feti frumosi sa vina sa ma salveze. da, stiu ca salvarea e in mainile mele si doar eu pot sa ma ajut dar am cam obosit si mi-e cam rau. acum ar fi momentul potrivit sa vina sa ma salveze. right about...now

0 comentarii:

 

Excess | Creative Commons Attribution- Noncommercial License | Dandy Dandilion Designed by Simply Fabulous Blogger Templates