nu e greu sa crezi ca tu esti eu, si dorinta mea e a ta

nu mai simt nimic. totusi prezenta sentimentelor e acolo, undeva intr-un colt de memorie. stiu ca le-am avut, ca au fost prezente numai ca acum nu mai sunt. au disparut total, s-au prefacut in cenusa si nu le mai gasesc.
toate starile mele sunt traite si de altii. nimic nu e unic, totul e prefabricat. poate am fost prea naiva pana acum si am crezut ca tot ce simt eu e numai al meu, povestea mea imi apartine...se pare ca adevarul e departe. fiecare poveste se aseamana cu cea de langa ea, toate sunt tacute si tacerile lor dor uneori.
in luna care a trecut am descoperit ca singuratatea si tacerea dor, intra prin toti porii, te transforma in abur, neant. deja sunt abur, a fost prea mult pentru mine. inainte sa plec totul parea ca e bine, era calm in sufletul meu, calm si bunastare. acum insa nu e nimic.
sunt pasiva. pasiva, vida, nula. nu insemn nimic.
imi doresc numai sa fiu fericita. as face orice. sa fiu fericita, sa rad si sa iubesc. sa-mi bag pula in ea viata...o urasc!