and you can't fight the tears that ain't coming...

ma gandeam uneori cum putem sa dormim. adica eu personal nu inteleg cum pot sa dorm cu atatea ganduri in cap, cum pot sa le dau la o parte ca sa visez, cum pot sa le uit pentru cateva ore(din ce in ce mai multe acum) pentru ca apoi sa le iau de la capat, cu si mai multe idei, si mai multe zbateri de memorie. nu inteleg. poate ma gandesc la asta si din cauza ca in ultima vreme ma gandesc la asta inainte sa adorm...
in alta ordine de idei maine dimineata voi fi in accelerat cu destinatia fagaras. oh, happy day. de cand a inceput facultatea am dus-o relativ prost, nimic nu a mers cum trebuit, but then again de obicei nimic nu merge cum trebuie. dupa ce o saptamana am fot copilul strazilor(bine, exagerez), m-am mutat in camin unde nu se poate face nimic. apoi m-am angajat (mare greseala) si asta a fost inceputul sfarsitului sanatatii mele mintale. am lucrat o luna si jumatate dupa care mi-am dat seama ca nu se ma poate si o sa o iau razna cat de curand si mi-am dat demisia. am luat un salariu la care nici nu vreau sa ma gandesc pentru ca e demult cheltuit. si acum, ca o minunata cireasa rosie si suculenta pe un tort deja uscat vin sarbatorile. o da, ce fantasmagoric o sa fie. voi sta imbracata n fusta mea cea noua, incaltata in cizmele mele de domnisoara in varful patului si ma voi uita la televizor. ce placeri nebanuite o sa-mi ofere chestia asta. macar plec acasa. nu mai cheltui bani si o sa dorm in patul meu. atat.(punct)

of doamne...s-a intamplat irealul. acest post este primul post de la mine din camin. de pe hol e adevarat, in miros de prajeala. dar macar e la 3 secunde de camera mea. pana cand o sa ajunga cu adevarat IN camera cred ca mai dureaza. mai am 3 zile de lucru si gata. maine, poimaine si duminica. saptamanile astea care au trecut nici macar nu le-am simtit. n-am inteles nimic din weekenduri, din viata in general. am dormit, m-am trezit, am plecat la servici, am dormit, m-am trezit and so on...nu mai stiu ce sa fac in continuare. se anunta o vacanta foarte...statica sa zicem. revelionul presimt ca il voi petrece in pat, cu televizorul aprins poate...si nu sunt atat de deprimata din cauza asta pe cat ma asteptam.
se pare ca oricum postul asta e in pericol sa se piarda in neant. promit ca o sa postez mult si frumos despre ce s-a mai intamplat, omitand bineinteles amanuntele picante despre minunatul meu fost loc de munca...cu toate ca...ma mai gandesc:>

este ora 6:23 si sunt la servici. am vaga impresie ca voi muri daca nu ma trnatesc in pat imediat...deci voi muri. totusi...in caz ca nu se va intampla asa ceva. peste o saptamana voi fi din nou libera ca pasarea cerului. cu demisia aprobata. of...

tagged

tot andrei vrea sa stie despre fagaras. so here goes again:
3 locuri care imi plac: pe scari in fata blocului, cartierul florilor, la mine in balcon
3 locuri care nu-mi plac: tigania din cartierul combinat, cartierul de la gara (habar n-am cum ii zice, probabil ca garii) si tot ce imi aduce aminte ca e un loc uitat de lume, unde niciodata nu se intampla nimic
3 locuri unde ies cu prietenii: 5th avenue, d&c...si atat. doamne ce oras mic avem!
3 chestii pe care un strain nu le-ar intelege la fagaras: faptul ca cetatea din centru e intr-o stare deplorabila si deloc exploatata, cersetorii din centru, domo langa flanco, vizavi de rombiz (sau tocmai chestia asta ar intrlege-o?)
cel mai de fite cartier: sa fim seriosi...centru 1?
cel mai urat cartier: combinat...cred
n-am prea inteles eu de ce cineva ar vrea sa stie lucrurile astea despre fagaras. ii minuscul. practic nici nu conteaza.

mai ramai putin

m-am mutat cu surle si trambite in minunatul camin p8 din si mai minunata regie. da, e curat si frumos pentru ca e nou, nu pentru ca ar fi fost cine stie ce ingrijit. inca asteptam mese, scaune, etajere, chei la usi, net si alte chestii trebuincioase traiului. e minunat sa poti tasta la propriul tau comp, intr-o camera cu birou si covor pe jos.
cred ca de data asta povestirile din camera 113 de la etajul 1 (da, am evoluat) nu or sa mai fie atat de picante dar sper din tot sufletul sa fie mai dese. saptamana viitoare la un moment dat acest calculator va fi transportat cu tot tam-tamul de rigoare in capitala spre a-mi servi drept companion pentru anul universitar 2006-2006. in rest e mare plictiseala. la scoala si acasa. am terminat terminat portretul lui dorian grey, si sunt aproape gata si cu jane eyre. foarte frumoasa carte. am citit-o pe nerasuflate. am reusit performanta de a citi aproape 100 de pagini din 'sinconismul european si cultura critica romaneasca" de badescu. groaznic. am trecut prin chinurile facerii pana am reusit sa inteleg ceva din ea. culmea e ca profu e un om chiar normal, care preda cursuri normale, ce-i drept cam pline de informatii totalmente noi si numeroase, care nu pot fi asimilate tocmai cum trebuie intr-un curs de o ora jumate.
saptamana asta...am incercat sa ma tin de cursuri. joi am mers la interviu la boom tv pe calea floreasca, azi dimineata m-au sunat sa-mi zica ca 'i got the job' si saptamana viitoare sa ma duc sa semnez contractul. happy, happy, joy,joy.
acest minunat sfarsit de saptamana va fi incununat de sarbatorirea celor 20 de ani ai mei, inca neimpliniti, dar familionul a zis sa profite de situatie dat fiind faptul ca marti aka 24 octombrie o sa fiu in bucuresti.
n-am trait nici un sentiment iesit din comun si am reusit sa racesc. am beneficiat de bunavointa unora si acum am firgider. hi.hi. in restul timpului care imi ramane intre citit porcarii pentru scoala, beletristica minunata, scoala si bere ma conversez cu muncitorii care se perinda pe la noi prin locuinta astfel incat unii au ajuns sa-si puna mainile in cap si sa exclame 'iarasi tu!' cand eu le deschid tacticoasa usa modulului. asta e, pana nu-mi vad camera locuibila nu o sa scape ei de mine. am zis, am spus.

in sfarsit am reusit sa ma mut. doamne ajuta. acum mai trebuie sa-mi fac rost de o masa, de un scaun si in rest totul e bine. ieri am desfundat canalizarea din baie cu propriile mele manute, sunt un geniu. pana saptamana viitoare o sa-mi aduc compu de acasa si o sa fie minunat. chestia asta cu mutatu imi acapareaza toata imaginatia. o sa fac tot ce trebuia sa fac, promit. peste 2 saptamani fix implinesc 20 de ani...ah cat de minunat

what am i to you?

cred ca sunt trista...ieri am fost un pic cu gandul prin alte parti, dar azi pot spune cu siguranta ca sunt trista. n-am un motiv anume. sunt pur si simplu trista. e o stare din aia cand afara ploua, si eu stau si numar picaturile de ploaie, si fumez si ma uit cum se pierde fumul in aerul din camera, si mintea imi zboara peste tot, si descopar probleme noi, pe care nu stiam ca le am. numai ca acum nu ploua, eu nu fumez...si problemele sunt tot alea, nu sunt noi. stiu ca le am.
incepe sa ma streseze tot mai tare faptu ca habar n-am cum si cu cine o sa stau la bucuresti. bucurestiul de fapt ma streseaza din ce in ce mai tare. adica...orasul imi place, viata de acolo imi place, dar nu-mi place ca va trebui sa plec iar de acasa. sentimentul de 'acasa nu o sa mai fie la mine acasa' din nou ma bantuie. iar o sa ma simt ca naiba in prima luna de stat acolo. o sa fie al doilea an cand de ziua mea nu o sa fiu acasa si da, o sa fiu relativ singura...deprimant.
zilele astea am ascultat intr-una coldplay, katie melua si norah jones, am iesit la suc, am baut cafea dimineata, m-am uitat la filme...am facut tot ce mi-a stat in puteri sa nu ma gandesc, la nimic. nu vreau sa ma mai gandesc. eu imi fac de obicei o mie de ganduri, despart firul in patru de mai multe ori daca se poate. acum insa mi-am dat silinta sa nu ma gandesc decat la trivialitati, numai la blugi si la bucle daca s-ar putea...

And I could write a song
A hundred miles long
Well that's where I belong
And you belong with me

And I could write it down
And spread it all around
Get lost and then get found
or swallowed in the sea

cred ca de azi o sa incep sa ma gandesc...si o sa fiu trista. nu ma pot abtine...

"am si un decalog aici. eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. cum ridic ochii, il vad. si de fiecare data imi repet una din cele zece porunci. de fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez.
iata-le cum suna:
prima porunca: sa astepti oricat.
a doua porunca: sa astepti orice.
a treia porunca: sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
a patra porunca: sa nu numeri zilele.
a cincea porunca: sa nu uiti ca orice astepare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
a sasea porunca: repeta ca nu exista pustiu. exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
a saptea porunca: nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
s opta porunca: daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
a noua porunca: binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
a zecea porunca: aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota."
octavian paler - viata pe un peron

you're still you...

gata, m-am hotarat. o sa scriu o insemnare pentru blogul meu. acum. da.
uneori e nevoie sa echilibrezi balanta, pentru ca, nu-i asa, dupa ras vine plans. (nu stiu de ce e necesar si obligatoriu, dar cica asa e natural) ei bine, balanta a fost echilibrata, dupa ras a venit plans. si acum? ce sa mai fac acum? what to to, oh, what to do? sa astept sa ma transport din nou cu catrafusele la bucuresti? nu, nu astept asta. vara asta a fost plina de un fel de copilarie pe care nu am simtit-o pana acum, dar am stiut ca este vorba despre copilarie. ar trebui sa mai citesc un pic, sa termin macar una din cele trei carti incepute. ultima e viata pe un peron de octavian paler. ma induioseaza intr-un fel. ma captiveaza si ma intristeaza.nu stiu. mai am agonie si extaz de irving stone, inceputa din sesiune dar nu mai am chef sa citesc despre michelangelo acum, poate altadata. si a treia dar nu cea din urma e portretul lui dorian grey de oscar wilde, inceputa in saptamana aia magnifica de practica, neterminata nici pana in ziua de azi. rusine sa-mi fie. intre timp am citit transpotting, o carte plina de filosofiii. prea plina pentru gustul meu. daca tot ce era scris acolo ar fi fost transmis intr-o varianta mai putin agresiva, poate as fi gustat-o mai cu placere.
da...cred ca sunt linistita. in general. mai exista si cazuri extreme. azi de exemplu...dar nu o sa povestesc despre azi. nu trebuie sa ii dau importanta. azi poate fi sters. delete it.
in curand va trebui sa dau buzna din nou in realitate. nu-mi doresc. anul trecut in bucuresti a inceput cu nemarginita mea dorinta sa ma transform intr-o fiinta draguta si sociabila. am facut eforturi supraomenesti (pentru mine) ca sa fiu vorbareata. am reusit intr-o oarecare masura sa ma apropii de niste oameni. cred ca imi place de ei asa ca a meritat efortul. cred ca au vazut dincolo de masca mea impusa si nu or sa se indeparteze cand or sa vada care e situatia de fapt.
anul asta implinesc 20 de ani. cred ca 17 mi-a placut cel mai mult. avea o savoare aparte. nu cred ca imi place sa vorbesc despre asta. o sa fiu o 'tanara' (bleah) de 20 de ani, care incearca sa-si gaseasca viitorul in bucuresti. sper sa-l gasesc numai...
as vrea sa pot sa povestesc astea doua saptamani din timisoara. nu pot azi. sunt prea proaspete. poate ca totusi am sa rezum totul in perdele galbene, in tihna din intrarea plantelor, in harta orasului din pavaj (si totusi, eu zic ca seamana mai degraba cu un canal :>) prietenie tihnita, strafulgerari, flashbackuri, roscat, frunze...te iubesc...

tot fericire... 

fericire... 

i was there, ha! :>

marea de anul asta... 

am promis de mult poza asta. ea e steluta mea...:> 

jolene, jolene...i'm beggin you, please don' take my man

m-am gandit eu asa sa fac o recapitulare. pe unde am fost si ce am facut. cum au decurs weekendurile in bucuresti. ce intamplari mi-au mai condimentat existenta...

• pentru inceput am fost la braila...prin aprilie parca, la o colega de facultate. nu mi-a prea placut orasul. parca in fagaras e mai dragut. acolo singura chestie care merita atentie e dunarea, in rest nu m-a impresionat nimic.
• intr-un alt weekend mi-am tatuat steluta, prilej de nenumarate extazieri. dar despre chestia asta am scris o insemnare deja
• la mare de 1 mai , din nou, nu chiar pe gustul meu
• apoi a venit sesiunea, momente negre pentru mine. parca m-am stresat mai tare ca la bac. a fost groaznic de cald, plin de muste, intr-o camera prea mica unde trebuia sa mancam/invatam/dormim and so on
  
• dupa penultimul examen a trebuit sa alerg pana acasa la nunta lu unchiumio, de unde n-am mai vrut sa plec never ever. la chestia asta a ajutat si faptul ca toti prietenii mei erau deja in vacanta. a trebuit totusi sa ma intorc in bucuresti, sa dau si ultimu examen, cel mai greu, dupa care am intrat intr-o perioada de asidue depresii...habar n-am de ce. am stat in bucuresti pana in 30 iunie, ca sa mi se termine contractul de la camin, in cele mai crunte calduri pe care le-am trait vreodata. vineri, 30 iunie, m-am mutat inapoi acasa, cu tot calabalacu.
• am fost la cabana la breaza trei zile, foarte frumos, relaxare totala, facut mancare, ras, poze (promit ca intr-un viitor apropiat o sa pun si poze)
• practica la tismana, din nou, am o insemnare si despre asta, mi-a placut mai mult decat ma asteptam.
• dupa, am fost cu cortu in piatra craiului trei zile. daca n-ar fi plouat ar fi fost minunat. joi am ajuns, soare, frumos, am prajit cartofi, am facut mici, am baut diverse alcoale, am incercat sa facem focu dar n-am reusit ca ploua deja. ne-am introdus in corturi si am incercat sa dormim da' de unde...noi, peste overtent mai aveam o prelata mare, albastra, care in momentele in care batea vantu credeam ca e ursu care incearca sa ne manance cu cort cu tot. ma simteam la un moment dat ca dorothy din vrajitoru din oz...ne-am trezit vineri, soare, frumos, ne-am balacit, am stat in costume de baie, a veni si seara, am reusit de data asta sa facem foc, am stat in juru focului, am cantat in lipsa de casetofon si alte scule, am baut din nou spirtoase, si ne-am pus sa dormim sub un cer senin si frumos. dimineata ploaie, furtuna, corturi ude, blea...a trebuit sa ne impachetam si sa plecam ca oricum eram uzi, si nu mai era nimic de facut. in ansamblu, a fost chiar fain...
• dupa experienta uda de la plaiu foii am plecat din nou la bucuresti, la concert placebo...ma asteptam la putin mai mult extaz din partea mea, dar cu toate astea mi-a placut...mult. m-au cam deranjat cele doua ore de la 7 la 9 seara cand a trebuit sa ne recam cu cururile de bordurile din parcu carol pentru ca aveau ei probleme cu sonorizarea. ab4 nu mi-a placut deloc, oricum am prins numa vreo 3 melodii. multi copii cu varsta sub a mea. nu pot sa zic ca vai dar cat is eu de batrana da mi s-a parut ca media era undeva intre 15-17 ani...si eu am 20...ha! :> a doua zi am dormit pe tren spre casa cu soarele in ochi si ma simteam ca si cand m-as fi intors de la cine stie ce aventura obositoare...concertu placebo numa aventura obositoare nu o fost
• luni m-am intors de la bucuresti si miercuri spre joi am plecat la mare....of, la mare. sincera sa fiu nu m-as mai fi intors de acolo. nispi, alge, cer senin, soare...nu pot acum sa exprim tot ce am simtit la mare. mi-a placut din nou pentru ca am fost cu bia, mai mult nici nu mi-a trebuit. niciodata nu am umblat alcoolizata mai mult de cateva ore, hai o seara intreaga si eram curioasa sa vad cum e sa faci chestia asta doua zile la rand. si am reusit. si nu mi s-a facut rau. eu in general sunt un copil cuminte. nu ma imbat, nu vorbesc urat in public, sunt timida uneori, nu prea risc, nu urlu, nu vreau sa ies in evidenta. ei bine, la mare n-am facut toate lucrurile opuse celor de mai sus dar m-am simtit extraordinar...
• si acum sunt din nou acasa...marti probabil o sa plec la timisoara :P. inca nu stiu unde o sa stau cand incepe facultatea dar nici nu vreau sa ma gandesc. sigur o sa se rezolve cumva.
  

practica. de la ana :> 

simple things...

asa...
anul asta o sa-mi infund steluta in nisip si o sa o prajesc la soare. da! sunt din ce in ce mai optimista in ceea ce priveste plecatul la mare. imi pare rau numai ca andre nu o sa fie de data asta prezenta. planul de evitare rezista eroic, asa ca acum am trecut la un miserupism aproape total dar nu nesimtit asa ca i'm fine. mi-am descoperit si o noua fantezie pe care inca nu o voi expune, e numai a mea si asa o sa fie for a while...
in alta ordine de ide, se preconizeaza o iesire cu coretul incepand de joi, iar daca o sa avem si macar o masina ca sa ne caram paturi, corturi, rucsaci and stuff ar fi minunat, daca nu o sa caram toate cele mentionate mai sus in spate, plus mancare, bere si alte nimicuri. ar fi dragut daca nu ar ploua o data la 5 minute ca acum doi ani, dar nici asa nu as putea sa ma plang. in 5 minute apucam sa fumam cate o tigara :>
pana pe 13 august nu se mai intrevede nimic. dupa 8 vine bia si o sa o frecam impreuna in minunatul fagaras. joy! pe 13 va trebui sa ma deplasez din nou inspre bucuresti, lucru care imi displace total, dar daca nu s-au gandit oamenii sa faca concertu placebo in alta parte asta este. dupa aia o sa o iau pe bia de o aripa sa o sa fugim la mare:> hih
momentan incerc sa-mi strang hainele murdare si sa le bag pe cele curate in dulap dar nu reusesc decat sa produc un si mai mare dezastru. somn nu am datorita cafelei de la 8, as putea spune ca sunt chiar surescitata. in oras nu mai e nimic de facut, am inteles ca vineri o sa se deschida un strand si o sa cand paula seling. o da! asta ne mai lipsea...
ma stresez cu apartamentu si cu caminu pentru la anu si am descoparit ca mirel administratoru e un mare cacanar. apartamentele is greu de gasit daca nu stau in bucuresti in timpul cautarilor asidue, iar o camera intr-un camin de la poli e aproape imposibil de facut rost. asta daca imi doresc sa fie decenta. in jeg as putea oriunde daca mi-as dori...
ca tot veni vorba de dorinte, imi doresc sa-mi stea parul asa...intr-un fel si nu in mai multe cum sta el acum. dar ma rog, asta o trecem la frustrarile zilnice si dintotdeauna.

hello, i'm alive...

nici nu stiu cu ce sa incep. o saptamana, multe senzatii, oameni, caldura, munte, umezeala, fum, prieteni, bob marley :> cam asa s-ar putea rezuma saptamana de practica din gorj. nu ma asteptam sincer sa fie asa. ma asteptam la praf, un alt fel de oameni, fite, infumurari si cand colo a fost total invers. am mancat bomboane de zahar si am fost lipiciosi pe degete. am stat pe pod cu picioarele in rau. am baut bere si am ascultat muzica. am umblat desculta prin iarba. m-am ferit de viespi si m-au piscat tantarii...
as fi vrut sa raman doar cu amanuntele astea efemere dar ca sa acopar si partea stiintifica trebuie sa relatez ca a fost vorba despre doua proiecte de cercetare. unul despre caminele culturale din tara si celalalt despre patrimoniu cultural si dezvoltare comunitara prin cultura. foarte interesant, noi am stat mai mult si ne-am uitat, dar cu toate astea am invatat niste chestii...cum sa aplici un chestionar unui om simplu fara ca el sa se simta ca la interogatoriu, chiar daca noi, studentii nu am reusit intru totul sa facem asa. macar ne-am imbunatatit tehnica.
am vazut foarte multi cai albi. apareau asa ici si colo, exact atunci cand te asteptai cel mai putin. cruci si biserici. pestera cu lacrimile lui zamolxe. coloana infinitului si poarta sarutului.
incerc sa punctez doar, n-as putea sa leg totul in fraze coerente.
cea mai tare furtuna din viata mea, fulgere, picuri de argint, era ca intr-o poveste. exact ca atunci cand se aud clopotei si aerul incepe sa fie stralucitor si sidefiu. picurii de ploaie parca pluteau asa stralucitori cum se vedeau cand mai lumina cate un fulger. after the rain comes sun, after the sun comes rain again...:>
adevaruri si confesiuni, prietenii si promisiuni. dimineti incepute la ora 7, seri tarzii cu muzica buna. picaturi de somn cand si cand. scrum, tigari si menta.

sweet child of mine

inca o minunata zi in acest mirobolant oras...ieri am fost la brasov si mi-am cumparat...o fusta, cred ca am inebunit, this is not me :> la bucuresti a fost o caldura lipicioasa si un nerv continuu, nici n-am prea putut sa dorm asa ca, din nou, abia am asteptat sa vin acasa. duminica dimineata o sa plec din nou, spre a-mi imbogati cunostiintele despre sociologie and stuff, si anume sa fac practica, undeva prin judetu gorj. cred ca o sa fie absolut extraordinar, dat fiind faptul ca oltenii nu is tocmai febletea mea.
in rest...vreau la mare, am o dorinta chiar arzatoare de a ma afla acum la mare, cu nisipul intre degetele. oh well, fiecare cu dorintele lui.
am ramas singura si parasita. andre o sa fie in italia pana in septembire. ma mai consolez doar ca gandul ca o sa vina bia, sometime in august.
seems like o sa mergem la concert la placebo, wohoo
postul viitor o sa fie cu poze, sau cel putin asa imi doresc eu

anniversary of an uninteresting event

eu in general nu pot sa fac extraordinar de bine sau foarte bine. is construita sa fac bine de cateva ori pe an si in rest sa-mi fie...hai sa zicem normal, nimic iesit din comun. in schimb mi-a fost foarte rau, dar nu despre asta vreau sa scriu. m-am hotarat sa termin cu tristeturile si depresiile. m-am gandit eu ca nu mai are rost. mai am atat de putin timp la dispozitie sa fac ce-mi trece prin cap si sa fiu cum vreau asa ca nu trebuie sa ma mai complac, sa fac frumos atunci cand nu vreau. mi-am propus sa fac numai cum e mai bine pentru mine. si nu, nu sunt egoista.nu! am ajuns la concluzia ca acum, orice si oricum as face nu ma mai pot schimba. asa sunt eu, i have to live with me. oricat de agresiv ar suna, nu ma intereseaza de ce zice lumea. adica, nu ma intereseaza in felul meu. nu o sa ma apuc sa-mi fac creasta si sa-mi pun pierce in limba doar pentru ca sunt o rebela si nimeni nu ma intelege. trebuie doar sa gasim un punct comun cu lumea ca sa ne intelegem si sa fim prieteni (noi intre noi adica). nu ma deranjeaza daca nu ascultam aceeasi muzica, daca nu facem aceleasi lucruri, daca nu ne plac aceleasi filme, mie imi trebuie doar un punct comun...
ma gandeam ca aproape nimic nu s-a schimbat de acum un an. casa e aceeasi, fagaras e acelasi, muntii sunt tot aici, jaluzelele filtreaza soarele de dupa-masa, deftones inca se mai aud din boxe...dar eu? esenta e aceeasi, simt eu ca e aceeasi dar invelisul, ceea ce acopera esenta? un an in bucuresti a trecut tare repede...ne-am schimbat cu totii. ne-a perevrtit orasul mai mult sau mai putin. pentru copilarie fagarasul a fost extraordinar. numai ca noi nu mai suntem copii...
am o stare in suflet pe care nu pot sa o definesc, un nod in gat de care nu pot sa scap si cu toate astea mi-e bine...nu-mi fac planuri. trei luni...soare, senzatii...