marți, august 29, 2006


marea de anul asta... Posted by Picasa

am promis de mult poza asta. ea e steluta mea...:> Posted by Picasa

sâmbătă, august 26, 2006

jolene, jolene...i'm beggin you, please don' take my man

m-am gandit eu asa sa fac o recapitulare. pe unde am fost si ce am facut. cum au decurs weekendurile in bucuresti. ce intamplari mi-au mai condimentat existenta...
  • pentru inceput am fost la braila...prin aprilie parca, la o colega de facultate. nu mi-a prea placut orasul. parca in fagaras e mai dragut. acolo singura chestie care merita atentie e dunarea, in rest nu m-a impresionat nimic.
  • intr-un alt weekend mi-am tatuat steluta, prilej de nenumarate extazieri. dar despre chestia asta am scris o insemnare deja
  • la mare de 1 mai , din nou, nu chiar pe gustul meu
  • apoi a venit sesiunea, momente negre pentru mine. parca m-am stresat mai tare ca la bac. a fost groaznic de cald, plin de muste, intr-o camera prea mica unde trebuia sa mancam/invatam/dormim and so on
  • dupa penultimul examen a trebuit sa alerg pana acasa la nunta lu unchiumio, de unde n-am mai vrut sa plec never ever. la chestia asta a ajutat si faptul ca toti prietenii mei erau deja in vacanta. a trebuit totusi sa ma intorc in bucuresti, sa dau si ultimu examen, cel mai greu, dupa care am intrat intr-o perioada de asidue depresii...habar n-am de ce. am stat in bucuresti pana in 30 iunie, ca sa mi se termine contractul de la camin, in cele mai crunte calduri pe care le-am trait vreodata. vineri, 30 iunie, m-am mutat inapoi acasa, cu tot calabalacu.
  • am fost la cabana la breaza trei zile, foarte frumos, relaxare totala, facut mancare, ras, poze (promit ca intr-un viitor apropiat o sa pun si poze)
  • practica la tismana, din nou, am o insemnare si despre asta, mi-a placut mai mult decat ma asteptam.
  • dupa, am fost cu cortu in piatra craiului trei zile. daca n-ar fi plouat ar fi fost minunat. joi am ajuns, soare, frumos, am prajit cartofi, am facut mici, am baut diverse alcoale, am incercat sa facem focu dar n-am reusit ca ploua deja. ne-am introdus in corturi si am incercat sa dormim da' de unde...noi, peste overtent mai aveam o prelata mare, albastra, care in momentele in care batea vantu credeam ca e ursu care incearca sa ne manance cu cort cu tot. ma simteam la un moment dat ca dorothy din vrajitoru din oz...ne-am trezit vineri, soare, frumos, ne-am balacit, am stat in costume de baie, a veni si seara, am reusit de data asta sa facem foc, am stat in juru focului, am cantat in lipsa de casetofon si alte scule, am baut din nou spirtoase, si ne-am pus sa dormim sub un cer senin si frumos. dimineata ploaie, furtuna, corturi ude, blea...a trebuit sa ne impachetam si sa plecam ca oricum eram uzi, si nu mai era nimic de facut. in ansamblu, a fost chiar fain...
  • dupa experienta uda de la plaiu foii am plecat din nou la bucuresti, la concert placebo...ma asteptam la putin mai mult extaz din partea mea, dar cu toate astea mi-a placut...mult. m-au cam deranjat cele doua ore de la 7 la 9 seara cand a trebuit sa ne recam cu cururile de bordurile din parcu carol pentru ca aveau ei probleme cu sonorizarea. ab4 nu mi-a placut deloc, oricum am prins numa vreo 3 melodii. multi copii cu varsta sub a mea. nu pot sa zic ca vai dar cat is eu de batrana da mi s-a parut ca media era undeva intre 15-17 ani...si eu am 20...ha! :> a doua zi am dormit pe tren spre casa cu soarele in ochi si ma simteam ca si cand m-as fi intors de la cine stie ce aventura obositoare...concertu placebo numa aventura obositoare nu o fost
  • luni m-am intors de la bucuresti si miercuri spre joi am plecat la mare....of, la mare. sincera sa fiu nu m-as mai fi intors de acolo. nispi, alge, cer senin, soare...nu pot acum sa exprim tot ce am simtit la mare. mi-a placut din nou pentru ca am fost cu bia, mai mult nici nu mi-a trebuit. niciodata nu am umblat alcoolizata mai mult de cateva ore, hai o seara intreaga si eram curioasa sa vad cum e sa faci chestia asta doua zile la rand. si am reusit. si nu mi s-a facut rau. eu in general sunt un copil cuminte. nu ma imbat, nu vorbesc urat in public, sunt timida uneori, nu prea risc, nu urlu, nu vreau sa ies in evidenta. ei bine, la mare n-am facut toate lucrurile opuse celor de mai sus dar m-am simtit extraordinar...
  • si acum sunt din nou acasa...marti probabil o sa plec la timisoara :P. inca nu stiu unde o sa stau cand incepe facultatea dar nici nu vreau sa ma gandesc. sigur o sa se rezolve cumva.

marți, august 01, 2006


practica. de la ana :> Posted by Picasa

simple things...

asa...
anul asta o sa-mi infund steluta in nisip si o sa o prajesc la soare. da! sunt din ce in ce mai optimista in ceea ce priveste plecatul la mare. imi pare rau numai ca andre nu o sa fie de data asta prezenta. planul de evitare rezista eroic, asa ca acum am trecut la un miserupism aproape total dar nu nesimtit asa ca i'm fine. mi-am descoperit si o noua fantezie pe care inca nu o voi expune, e numai a mea si asa o sa fie for a while...
in alta ordine de ide, se preconizeaza o iesire cu coretul incepand de joi, iar daca o sa avem si macar o masina ca sa ne caram paturi, corturi, rucsaci and stuff ar fi minunat, daca nu o sa caram toate cele mentionate mai sus in spate, plus mancare, bere si alte nimicuri. ar fi dragut daca nu ar ploua o data la 5 minute ca acum doi ani, dar nici asa nu as putea sa ma plang. in 5 minute apucam sa fumam cate o tigara :>
pana pe 13 august nu se mai intrevede nimic. dupa 8 vine bia si o sa o frecam impreuna in minunatul fagaras. joy! pe 13 va trebui sa ma deplasez din nou inspre bucuresti, lucru care imi displace total, dar daca nu s-au gandit oamenii sa faca concertu placebo in alta parte asta este. dupa aia o sa o iau pe bia de o aripa sa o sa fugim la mare:> hih
momentan incerc sa-mi strang hainele murdare si sa le bag pe cele curate in dulap dar nu reusesc decat sa produc un si mai mare dezastru. somn nu am datorita cafelei de la 8, as putea spune ca sunt chiar surescitata. in oras nu mai e nimic de facut, am inteles ca vineri o sa se deschida un strand si o sa cand paula seling. o da! asta ne mai lipsea...
ma stresez cu apartamentu si cu caminu pentru la anu si am descoparit ca mirel administratoru e un mare cacanar. apartamentele is greu de gasit daca nu stau in bucuresti in timpul cautarilor asidue, iar o camera intr-un camin de la poli e aproape imposibil de facut rost. asta daca imi doresc sa fie decenta. in jeg as putea oriunde daca mi-as dori...
ca tot veni vorba de dorinte, imi doresc sa-mi stea parul asa...intr-un fel si nu in mai multe cum sta el acum. dar ma rog, asta o trecem la frustrarile zilnice si dintotdeauna.

hello, i'm alive...

nici nu stiu cu ce sa incep. o saptamana, multe senzatii, oameni, caldura, munte, umezeala, fum, prieteni, bob marley :> cam asa s-ar putea rezuma saptamana de practica din gorj. nu ma asteptam sincer sa fie asa. ma asteptam la praf, un alt fel de oameni, fite, infumurari si cand colo a fost total invers. am mancat bomboane de zahar si am fost lipiciosi pe degete. am stat pe pod cu picioarele in rau. am baut bere si am ascultat muzica. am umblat desculta prin iarba. m-am ferit de viespi si m-au piscat tantarii...
as fi vrut sa raman doar cu amanuntele astea efemere dar ca sa acopar si partea stiintifica trebuie sa relatez ca a fost vorba despre doua proiecte de cercetare. unul despre caminele culturale din tara si celalalt despre patrimoniu cultural si dezvoltare comunitara prin cultura. foarte interesant, noi am stat mai mult si ne-am uitat, dar cu toate astea am invatat niste chestii...cum sa aplici un chestionar unui om simplu fara ca el sa se simta ca la interogatoriu, chiar daca noi, studentii nu am reusit intru totul sa facem asa. macar ne-am imbunatatit tehnica.
am vazut foarte multi cai albi. apareau asa ici si colo, exact atunci cand te asteptai cel mai putin. cruci si biserici. pestera cu lacrimile lui zamolxe. coloana infinitului si poarta sarutului.
incerc sa punctez doar, n-as putea sa leg totul in fraze coerente.
cea mai tare furtuna din viata mea, fulgere, picuri de argint, era ca intr-o poveste. exact ca atunci cand se aud clopotei si aerul incepe sa fie stralucitor si sidefiu. picurii de ploaie parca pluteau asa stralucitori cum se vedeau cand mai lumina cate un fulger. after the rain comes sun, after the sun comes rain again...:>
adevaruri si confesiuni, prietenii si promisiuni. dimineti incepute la ora 7, seri tarzii cu muzica buna. picaturi de somn cand si cand. scrum, tigari si menta.

joi, iulie 20, 2006

sweet child of mine

inca o minunata zi in acest mirobolant oras...ieri am fost la brasov si mi-am cumparat...o fusta, cred ca am inebunit, this is not me :> la bucuresti a fost o caldura lipicioasa si un nerv continuu, nici n-am prea putut sa dorm asa ca, din nou, abia am asteptat sa vin acasa. duminica dimineata o sa plec din nou, spre a-mi imbogati cunostiintele despre sociologie and stuff, si anume sa fac practica, undeva prin judetu gorj. cred ca o sa fie absolut extraordinar, dat fiind faptul ca oltenii nu is tocmai febletea mea.
in rest...vreau la mare, am o dorinta chiar arzatoare de a ma afla acum la mare, cu nisipul intre degetele. oh well, fiecare cu dorintele lui.
am ramas singura si parasita. andre o sa fie in italia pana in septembire. ma mai consolez doar ca gandul ca o sa vina bia, sometime in august.
seems like o sa mergem la concert la placebo, wohoo
postul viitor o sa fie cu poze, sau cel putin asa imi doresc eu

vineri, iulie 07, 2006

anniversary of an uninteresting event

eu in general nu pot sa fac extraordinar de bine sau foarte bine. is construita sa fac bine de cateva ori pe an si in rest sa-mi fie...hai sa zicem normal, nimic iesit din comun. in schimb mi-a fost foarte rau, dar nu despre asta vreau sa scriu. m-am hotarat sa termin cu tristeturile si depresiile. m-am gandit eu ca nu mai are rost. mai am atat de putin timp la dispozitie sa fac ce-mi trece prin cap si sa fiu cum vreau asa ca nu trebuie sa ma mai complac, sa fac frumos atunci cand nu vreau. mi-am propus sa fac numai cum e mai bine pentru mine. si nu, nu sunt egoista.nu! am ajuns la concluzia ca acum, orice si oricum as face nu ma mai pot schimba. asa sunt eu, i have to live with me. oricat de agresiv ar suna, nu ma intereseaza de ce zice lumea. adica, nu ma intereseaza in felul meu. nu o sa ma apuc sa-mi fac creasta si sa-mi pun pierce in limba doar pentru ca sunt o rebela si nimeni nu ma intelege. trebuie doar sa gasim un punct comun cu lumea ca sa ne intelegem si sa fim prieteni (noi intre noi adica). nu ma deranjeaza daca nu ascultam aceeasi muzica, daca nu facem aceleasi lucruri, daca nu ne plac aceleasi filme, mie imi trebuie doar un punct comun...
ma gandeam ca aproape nimic nu s-a schimbat de acum un an. casa e aceeasi, fagaras e acelasi, muntii sunt tot aici, jaluzelele filtreaza soarele de dupa-masa, deftones inca se mai aud din boxe...dar eu? esenta e aceeasi, simt eu ca e aceeasi dar invelisul, ceea ce acopera esenta? un an in bucuresti a trecut tare repede...ne-am schimbat cu totii. ne-a perevrtit orasul mai mult sau mai putin. pentru copilarie fagarasul a fost extraordinar. numai ca noi nu mai suntem copii...
am o stare in suflet pe care nu pot sa o definesc, un nod in gat de care nu pot sa scap si cu toate astea mi-e bine...nu-mi fac planuri. trei luni...soare, senzatii...

sâmbătă, iulie 01, 2006

atac de panica la rasa urbana

gata. gata sesiunea, gata bucuresti. gata.
n-am mai postat de atata vreme incat nu imi mai pot pune in ordine ideile. daca o sa fie ceva haotic, fara inceput si fara sfarsit o sa fie ceva natural.
ultimele doua luni au trecut teribil de repede, poate si din cauza ca in fiecare saptamana am facut cate ceva. episodul cu marea l-am povestit, episodul cu tatuajul de asemenea. din seria 'ce am mai facut in weekend' am fost la deftones si am trait un orgasm de o ora jumate si un preludiu de 5....cred ca daca ar mai veni deftones de inca 5 ori as da aia 600 de mii fara sa clipesc...deloc. adevarul e ca atunci cand am dat un milion doua sute pe doua hartiute albastre imi cam tremura mana dar acum, sincera sa fiu si cu mana pe inima pot sa declar ca o meritat toti banii. primii or fost unii din cluj, nu-mi aduc aminte cum ii chema, imi era tare drag de accentu lor si or cantat binisor. dupa aia or venit IPR, stilu clasic, tacere si resemnare, blalala. un lucru care m-o frapat or fost subscribe, de nu stiu unde (adica nu din romania) care m-or impresionat intr-un sens pozitiv. foarte dragut. la coma toata lumea o urlat, si stiu ca 'dragut' nu e chiar un cuvant potrivit da mie una mi-a placut. la point plank deja nu mai puteam sa fiu atenta, eram prea surescitata. la 9 jumate or so or aparut si deftones, am stat relativ aproape de scena, am absorbit fiecare sunet si acord, am fos in extaz si am ajuns din nou pe pamant. mi se pare ca daca vorbesc/scriu prea mult despre asta o sa-si piarda din farmec. 2500 de persoane au cantat passenger pe o singura voce (cred ca nu prea auzeam eu minunat). noaptea a fost pe tocuri de adevareatelea de data asta. nu-mi vine sa incei discutia despre deftones, oricum eu ma asteptam sa vina mult mai putina lume si cu toate ca am fost putini (adica nu existau termeni de comparatie intre 45000 la depeche si 2500 aici) pot sa zic ca am fost fericita...da,da, fericita. si nu m-am intristat nici cand metrou din tineretului nu mai circula la 11:20 si nici cand in taxi urla ceva despre printesa lu ala care canta si ah, vai, dureri de corason.
in alta ordine de idei, tot intr-un weekend din luna iunie am fost la nunta, cea mai tare nunta la care am fost ever. adica o nunte la care a cantat bob marley cu no woman no cry nu poate sa fie altfel decat tare. dupa incursiunea la biserica noastra ortodoxa, am fost si la protestanti, lucru care m-a marcat, simplu si la obiect, plin de intelesuri si de zambete, relaxat...nu o sa incep discutia 'de ce la ei e altfel, intr-un sens bun, decat la noi?' pentru ca deja nu mai are rost. cam astea au fost cele doua mari evenimente, exceptand tatuaju, care si acum ma binedispune...
despre minunata sesiune si minunatele mele sentimente si depresii intr-un post viitor

vineri, mai 26, 2006


eu si un pic de Andre printr-a doispea...those were the days... Posted by Picasa

marți, mai 23, 2006

twinkle, twinkle

in luna care a trecut am facut...lucruri...am fost la mare, o alegere cam proasta daca ar fi sa ma intrebe pe mine cineva, singurul lucru bun, minunat de fapt a fost ca am vazut marea si era mai vie ca niciodata. am fost in imposibilitate de a mai posta ceva si am ajuns la concluzia ca nu doar compu meu e retard. revenind la minunata incursiune acum daca ma gandesc intamplarea are oarecare stralucire, dar atunci m-am enervat si iar m-am enervat. ar trebui sa ma invat minte, nu mai e cazul sa plec undeva cu oameni cu alta situatie baneasca (daca as putea spune asa) decat mine. in fine, nisipul pe picioruse, apa, algele, parca m-au mai intremat psihic.
mi-am facut tatuaj, o sa-i pun si o poza in curand:P lucrul asta parca totusi ma face putin mai fericita.
afara e prea cald, in camera e muuult prea cald, etajul patru nu prea e o alegere buna de locuit.
as fi vrut sa scriu un post mai inspirat si plin de sclipiri de inteligenta dar caldura mi-a afectat capacitatile mentale. tot ce stiu e ca vineri plec acasa, unde sper sa fie mai traibil si joi am primul examen cu care incepe mirobolanta sesiune de vara.

miercuri, aprilie 26, 2006

my name is luka

nici ca se putea altfel, am scirs un post kilometric care insa a fost pierdut in neant. tipic.
si scria acolo ca n-am facut nimic zilelea asta, si alte lucruri pamantesti de care insa m-am cam saturat. da, sunt o lenesa, am preferat sa zac la calculator decat sa fac alte diverse activitati (nu ma pot gandi acum la una anume, nici imaginatie nu mai am)
asa ca m-am gandit ca ar trebui sa dezvolt alte subiecte, mai abstracte si mai cu capul in nori. anul trecut pe vremea asta de exemplu, un moment extraordinar din viata mea, cand sintagma 'cu capul in nori' era potrivirea perfecta cu situatia, ma duceam la meditatii, invatam, activitati intense de elev de clasa a doispea cu bacu prin apropiere. in fiecare marti ma strecuram la meditatii cu castile infipte in urechi si cu somu in glanda. stateam acolo doua ore si discutam despre gramaticile limbii romane (eu terminand un liceu cu profil real) iar cand in fsarit plecam acasa, si primavara era venita, deci era soare si frumos, la colt il vedeam pe ionut si timpul se oprea, secundele se dilatau, soarele era ca un copil care se juca cu privirile noastre si atunci nu mai existau decat ochii lui si ai mei. sau cand deschideam geamul si eram sigura ca o sa il vad pentru ca prezenta lui exista atunci pentru mine in orice fir de praf, pe orice strada, la orice colt. ce poveste, ce nebunie.
ma gandeam eu asa ca ar fi tare dragut sa pot expune ceea ce imi trece prin cap, asa cum imi trece prin cap, dar in momentul in care incep sa scriu, toata povestea se transforma si is pierde parca din stralucire. de fapt eu gandesc mai mult in imagini, mirosurile ma ajuta si ele mult, texturile, senzatiile.
mi-am dat seama ca sunt cam ipocrita si asta ar fi lucrul care ma dernajeaza cel mai tare. a...si ala ca nu vorbesc. adica nu ca nu vorbesc deloc dar sunt momente si oameni care ma inhiba si atunci nu mai pot sa zic nimic, chiar daca imi scot fata de nepasatoare de fapt ma strofoc din toate puterile sa scot ceva interesant si ma gandesc si iar ma razgandesc si pana la urma nu mai emit nimic. asta ar fi a doua problema. ar mai fi faptul ca prea ma intereseaza de tot ce zice lumea (despre mine in particular si despre lume in general) dar de asta am reusit oarecum sa ma vindec.
pe langa toate astea, as vrea sa cunosc pe cineva care sa-si dea seama cum sunt eu cu adevarat (si cred ca aici ma repet, am dorinta asta de mai mult timp) si sa zica.."uite Ioana, sufletul tau e asa, asa si asa, asta am vazut eu la tine". patetisme dintr-astea.
in alta ordine de idei, saptamana viitoare o sa-mi tatuez o steluta mica, si o sa-i fac si poze, sa vada toata populatia.
soare, lacrimi, scrumiera portocalie, planuri, tristeti, primavara.

joi, aprilie 20, 2006

soulstorm

imi e lene, dar foarte lene sa scriu ce s-a mai intamplat. o sa fiu in natalul fagaras pana miercuri, moment in care o sa ma intorc in bucuresti pentru a da un mirobolant test la statistica, din nou. am scapat pentru cateva zile de firimiturile de pe covor, de cojile de oua fierte si de samburii de masline. am scapat de hainele aruncate peste tot, de baia aburita, de furculite murdare. da! recunosc! i'm a cleaning freak!!

duminică, aprilie 02, 2006


"Trec. Sunt abur, neant. Sunt abstract. Trec prin lumea concreta ca mancat de un blestem fara consistenta, fara popas. Odihna si zbuciumul fapturilor concrete mie nu mi-s date. Fug. Asta-i viata mea. De nimic si dupa nimic dar fug. ma tarasc pe fata pamantului fara sa incoltesc nicaieri. lunec. viata nu ma accepta. n-am aderente la viata."
 Posted by Picasa

sâmbătă, aprilie 01, 2006

n-ai stiut sa tragi de sfori...

acasa. azi cand veneam cu trenul spre fagaras simteam asa, o mare pace sufleteasca in timp ce ma uitam la munti, pe masura ce ma apropiam mi-am dat seama ca niciodata bucurestiul nu o sa fie 'acasa' chiar daca imi mai scapa mie cateodata. acasa e aici, unde pot sa postez la 2 noaptea, unde ma asteapta patul facut, unde toate sunt la locul lor si nu in ultimul rand, unde se vad muntii pe geam. nu ma gandeam ca o sa-mi lipseasca atat de mult muntii astia dar se pare ca avem o legatura invizibila...
revenind cu picioarele pe pamant trebuie sa recunosc ca am o problema cu somnul. sa luam ca exemplu ziua de azi. toata saptamana am visat ca plec acasa vineri dimineata (aka azi) la 9:38 si o sa fiu acasa in jur de ora 2 deci cu o dupa-amiaza intreaga in fata mea. azi noapte inainte sa ma culc imi pun telefonul sa sune la 8:15 si pe deasupra un reminder despre incarcatorul de telefon (da, am o problema si cu asta) la 8:30 si adorm. suspect de repede. azi dimineata ma trezesc vesela si fericita gandindu-ma, cu ochii inchisi inca, cam cate minute ar mai fi pana incepe sa sune ceasu. si astept eu asa, zacand in asternut vreo 5 minute si ceasul nu mai suna, moment in care ma hotarasc sa deschid ochii sa vad cat e. ma uit, ma mai uit o data, nu-mi prea vine mie sa cred dar fie. da...ei bine, incredibil dar adevarat, ceasul era fix 9:38. nici acum in cel de-al doisprezecelea ceas nu pot sa-mi dau seama cum m-am trezit si am oprit alarma sau cum de nu am auzit reminderu. asa ca, resemnandu-ma cu ideea si savurand o tigara in chiloti si tricou pe hol cu fetele am ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi sa plec cu sageata de 3 jumate si sa ajung in fagaras la 7 seara. o placere, pentru ca pe masura ce traversam muntii cerul se innora tot mai tare si surpriza, in fagaras ploua...(in conditiile in care in bucuresti umblam in tricou)
si acum, am in fata 4 zile jumate de stat acasa si lecturat, pentru ca m-am gandit eu mai bine ca nu prea are rost sa ma intorc mai devreme de miercuri. ma intreb ce se intampla daca intarzii doua zile cu cartea la biblioteca?

luni, martie 27, 2006

here i lay, still and breathless

inca o luni...urasc zilele de luni. bine macar ca e soare (cred ca soarele asta o sa ma scoata totusi din depresie, si nu gandurile dragute si fericite cu iepurasi care zburda pe campii)
am observat ca povestirile din camera 404 sunt tare iubite de public, si cu aceasta ocazie o sa istorisesc despre povestea bitterului suedez plasat pe fata. intr-o minunata zi cu soare, micuta 'ce culoare are sperma' (nu ma pot gandi la un pseudonim demn de purtatoare) ce se gandeste...ca ar fi mai bine daca ar incepe sa aiba grija de tenul ei, ca i-au aparut totusi niste cosuri si cum le-ar putea trata. asa ca, informata fiind din binecunoscutul, obsedantul si de bunici iubitul 'formula as' isi tranteste pe fata o solutie de bitter suedez (de fapt nu cred ca era in solutie, cred ca era asa...in stare pura) la un moment dat dupa cateva zeci de minute de stat cu bitterul pe fata i se umfla fata micutei, de arata ca un chow-chow fara blana. ajunge la spital de urgenta (cum altfel) moment in care descopera ca fata literalmente i se cojea si cadea strat cu strat, iar doctorul nu prea avea ce sa-i faca decat sa o unga cu crema...oh well, fericirea din cazul acesta a fost ca si-a revenit draga de ea, dupa o saptamana de uns si stat in casa, awa from sun and dust, ea ramanand cu o piele de cur de bebelus afterwards. minunat nu!? cum o sa mai aflu amanunte o sa incerc sa le expun cat de plastic posibil iar povestile mele o sa fie lipsite de rasul (ah, ce ras!!!) cu care isi acompaniaza toate povestile astea s.f.(pentru ca da, ea se amuza tare povestind toate asta)
in afara de aceste mici intamplari care imi condimenteaza viata, nu se prea intampla nimic. vad cu oamenii din jurul meu, prieteni vechi, se schimba, orasul cred ca ii perverteste, ii face mai rai si mai nepasatori sau dimpotriva, mai afectati. nu stiu ce sa mai cred. din nou a fost un weekend de milioane, imbunatatit numai de faptul ca a venit nicu de la cluj si a aduc cu el putina atmosfera din aia de liceu, de inceput de primavara, de 'unde-i yohanna ca s-o chinui un pic', si de 'ce te-ai fi facut tu fara mine, colegu tau de banca bun si iubitor'. da, si mi-e mi-e dor de liceu, si de fagaras primavara, si de muntii mei, si de biserica care se vedea pe geam, si de mirosul ala de acasa, de sarit garduri, de ore de mate...gata cu melancolia...
acum probabil o sa ma duc acasa (acasa...vorba vine...)o sa ma trantesc in pat, o sa adorm si probabil nu o sa mai fiu in stare sa ma ridic din pat pana maine, asta daca o sa ma incumet sa ma duc la cursul de mtcs de maine dimineata, doua oare de plictiseala siduca si de subliniat pe carte. pana maine oricum cine stie ce se mai intampla...

duminică, martie 26, 2006

digital bath

am ajuns la limita cea mai de jos. de cand ma aflu in bucuresti, si anume de vreo 7 luni, acum am cei mai putini bani, adica ei sunt cam inexistenti. nu pot sa spun ca ma dau cu capu de pereti and all that shit pentru ca nu sunt chiar atat de afectata. bani de bilet pana in fagaras am slava cerului si pana vineri mai rezist eu cumva. acestea fiind spuse, vreau totusi sa informez populatia ca sunt coapta!
lasand subiectul bani la o parte, moralul imi creste incet si as vrea eu sa cred sigur. tot mai seamana viata mea cu cea a unei legume dar parca nu mai e chiar asa ca saptamana trecuta.
miercuri se pare ca e in program un concert, la care o sa asist cu andre de data asta, si apoi off i go, spre plaiurile mirifice ale ardealului.
peripetiile din camera 404 continua iar din seria 'ce culoare are sperma?' am noutati...a trebuit sa ii reamintesc individei (sau ar fi mai bine sa scriu amintesc?) ca pastile pica duminica cam de 2000 de ani. pe de alta parte o alta colocatara de-a mea isi cumpara un ananas (adevara, cu frunze and stuff) si iese pe hol sa il decojeasca pentru a-l putea manca. toate bune si frumoase. se taie ananasu in jumatate pentru a se putea inlesni activitatea de decojire si ce-i vine sa zica micutei...'uau, eu credeam ca in interior sunt tot bucatele asa ca in conserva'. doamnelor si domnilor...we have a winner! n-am mai vazut asa ceva, e mult peste capacitatile mele de intelegere cum a supravietuit acest specimen pana in ziua de azi. pacat de ea ca are suflet bun...

duminică, martie 19, 2006

wake me up when september ends

well...prima zi cu soare dupa o luna de nori, ploaie si noroi pana in gat. viata nu e cat de poate de roz da o nuanta rozalie tot capata. cred ca soarele e de vina. am trecut peste niste zile de framantari continue, in care am inceput sa cred ca ceva e in neregula cu creierul sau capacitatea mea de a intelege. renuntasem demult la ideea mea cum ca nu as sti cum sa fiu prietena asa ca nu ma mai gandeam la asta si a aparut o...chestie as putea sa spun pentru ca altfel nu as putea sa o denumesc. da, sunt nebuna, ciudata si dificila, but in a comfortable way. acum orice as face nu ma mai pot schimba si dupa 4 ani jumate ar fi trebuit sa fie evidenta atitudinea si caracterul meu. daca in schimb nu a fost evidenta, ei bine, as fi ascultat oricand si orice. da?! ai inteles?! sa mai zic o data? ar fi trebuit sa-mi spui direct ce vroiai sa-mi spui, fara sa te intereseze ce atitudine afisam eu. da?!
de acum inainte oricum va trebui sa facem compromisuri ca se reusim sa pastram prietenia, si sa terminam cu inchipuirile, si sa intelegem si sa cunoastem the facts and how they really are.
eu sunt emotiva si sensibila. eu plang des. eu ma framant din nimicuri, ma consum. eu pot sa-mi fac timp, sunt tot timpul disponibila, poti sa-mi spui, dar in momentul in care eu urlu si plang si is disperata si ma framant ca is singura si ca sorin se joaca cu mintea mea si primesc un in fine....da, si atunci trec cu vederea si sunt emotiva si sensibila si plang si ma framant si ma consum. trebuie sa intelegi ca asa sunt eu...da?! :>

miercuri, martie 15, 2006

where do i start, where do i begin?

cred ca se intampla ceva cu mine...de o luna sau asa ceva cad constant intr-o depresie din care nu mai pot iesi si totul se pare ca acum isi are punctul culminant. refuz totusi sa cred ca numai eu sunt nebuna. bine, acum dupa ce a trecut timpul nu mai simt la fel ca acum cateva zile dar ma intrebam si continui sa ma intreb de ce daca am zis 'si imi pun toata speranta in tine' nimic nu e cum ar trebui sa fie. amanuntele conteaza intotdeauna. imi pare rau numai ca sunt aici la sala asta de net infecta si the proper feeling pentru a putea scrie lipseste cu desavarsire. o sa-mi scriu insemnarile pe o foaie in prealabil de acum inainte...
asta trebuie sa fie o insemnare lacrimogena, nu e, mai bine.

sâmbătă, februarie 25, 2006

...si camera de zi, va fi imbracata in alb...

am mai reusit sa pacalesc inca o data 'sistemul' si sa reusesc sa ma inscriu pe blogger fara vreo eroare din partea calculatorului.
zilele astea (ieri mai exact) mi-a fost dat sa ma izbesc din nou de nesimtirea functionarilor publici, atitudine pe care nu o inteleg. de unde atata frustrare si scarbosenie daca nu fac decat sa mute niste hartii dintr-un loc in altul? ieri dimineata ma trezesc sa ma duc la gara sa-mi cumpar bilet pentru duminica, stiind sigur ca duminica acceleratul de 3 jumate o sa fie plin ochi, si cu siguranta nu o sa mai gasim loc. nu sunt eu cine stie ce mofturoasa dar mi-ar fi placut sa am loc macar unde sa-mi postez imensul bagaj, pentru ca inghesuiala oricum o sa fie. ajungem la gara pe o vreme de iti venea sa-ti bati copii, si tanti de la ghiseu (in fagaras nu mai exista agentie cfr de unde am fi putut sa ne luam biletele, asa ca biletele se cumpara din gara cu maxim 5 zile inainte) cu un ton atotstiutor, ne replica in fata ca programu 'agentiei' e de la 8 la 11 (?!?!) si ca oricum de ce ne luam biletele asa devreme, ca trenul oricum nu o sa fie plin. de unde stie ea ca trenul (care vine din timisoara) nu o sa fie plin? si ce are ea impotriva daac eu prefer sa-mi cumpar bilet acum?! in fine, trecem peste micul incident, ajungem la posta din gara, de unde trebuia nicu sa achizitioneze doua amarate de timbre. si stam...si stam, si continuam sa stam la o coada de 4 persoane. (adica celelalte trei persoane constau in niste batranei veniti probabil dupa pensie) duamnele de dupa tejghea se faceau ca nu-i vad, iar mie personal imi venea sa le strang de gat. asa ca intr-o jumatate de ora au reusit sa-i dea lu nicu si cele doua pretioase timbre. infect este primul cuvant care imi trece prin minte.
trecand peste aceste probleme efemere si lipsite de importanta, maine ma intorc la bucuresti. imi pare numai rau ca am stat atat acasa si m-am cam reobisnuit cu atmosfera. zilele astea de stat acasa m-au facut sa ma gandesc la tot ce e mai rau, sa-mi dau cu pumnii in cap, sa-mi vina sumbrele idei cum ca as fi singura, mai pe scurt sa intru in starea 'pe mine nimeni nu ma vrea'. sper ca in momentul in care o sa ajung la bucuresti totul sa fie schimbat. mi-am propus sa fiu mai sociabila, cu toate ca am facut sfortari majore decand am intrat la facultate sa socializez ca un om normal. mi-a iesit in mare partea asta cu socializatu, numai ca nu-s eu extraordinar de vorbareata (si nu, asta nu inseamna ca nu am personalitate). am povestit o data cu sorin si eu regretam (evident) ca nu vorbesc mai mult, la care el perfect calm 'poate nu a trebuit sa vorbesti pana acum, cand o sa trebuiasca o sa sti cum sa te descurci'. mda...o sa stiu.
sunt curioasa daca s-a schimbat ceva 'acasa' la bucuresti, s avedem ce se mai intampla in camera 404 de la etajul 4 :>
 

Excess | Creative Commons Attribution- Noncommercial License | Dandy Dandilion Designed by Simply Fabulous Blogger Templates